De ce ma intrebi ce fac daca oricum nu te intereseaza?

Ieri surfam pe bloguri si Dragos Bucurenci mi-a amintit de o intrebare pe care mi-am pus-o de multe ori: De ce te-or fi intreband oamenii ce faci daca, fie nu asteapta raspunsul, fie il asculta dar nu ii intereseaza.

Exemple:

1. – Buna, Cristina! Ce faci? Te-am sunat sa te rog sa ma ajuti cu ceva. 

sau:

2. Interlocutorul: Buna, ce faci?

    Eu: Uite ma chinuie o tuse de ieri si am si putina febra.

    Interlocutorul: Voiam sa te intreb daca nu vrei sa mergi cu noi la mare.

S-ar putea sa ne fi molipsit de la englezi, caci noi traducem mot a mot expresia „how do you do”. Poate.

Sau poate „ce faci” a devenit un „how do you do” intre timp si am fost eu absenta.

Sau pur si simplu ne prefacem ca ne pasa, ne intereseaza ceea ce face celalalt. Dar nu avem timp de asta acum. Avem o intrebare de pus, o opinie de exprimat.

Prin liceu, am invatat o lectie foarte interesanta de la profesorul meu de romana: cand oamenii te intreaba ce faci raspunde-le „excelent”. Nu te intreaba ca sa le povestesti viata ta. De atunci, aplic acest principiu cu oamenii despre care stiu ca nu vor sa afle ceea ce fac eu efectiv. Dar nu fac asta cu oameni apropiati, rude, prieteni si astept acelasi lucru de la ei.  Mai am si surprize insa.

Pentru ca in marea majoritate a timpului ne gandim la noi, la ceea ce vrem sa aflam, la ceea ce facem, la ceea ce avem nevoie. Si oamenii din jur devin potentiale vehicule catre ceea ce vrem sa aflam, ceea ce facem, ceea ce avem nevoie. Asa ajungem sa vorbim cu oamenii doar cand ne pot duce catre una din cele 3 destinatii. Iata si un mic test: De cate ori pe luna sunati pe cineva ca sa vedeti daca vrea sa stie ceva, sa faca ceva sau are nevoie de ceva?

Ok, pot sa inteleg si ca nu vrei sa stii ce fac si de ce am nevoie. Si eu sunt acolo de multe ori. Atunci lasa ipocrizia si nu mai intreba ce fac. Spune ce faci tu, ce vrei tu. E mai onest.