Skip to content

Punctualitatea este demodata?

Mai 5, 2008

Obisnuiam sa ma descriu ca o persoana punctuala si faceam din asta un motiv de mandrie. Totul pana am ajuns sa traiesc in Bucuresti. S-a intamplat ceva atunci cu traditionala mea punctualitate, a inceput sa aiba scapari.

Ce-i drept, vreme de 22 de ani nu am stiut ce inseamna blocaj in trafic sau cum e sa faci 2 ore intre doua puncte in aceeasi localitate. S-ar putea spune ca e usor sa fii punctual in lipsa unor astfel de provocari. Totusi ma incapatanez sa cred ca punctualitatea nu tine de trafic sau de distante desi, recunosc ca – spre rusinea mea – de multe ori le-am folosit ca scuze pentru intarzierile mele.

Am observat ca exista o categorie de oameni care intarzie indiferent de circumstante. Fie ca este trafic, fie ca nu este, reusesc sa nu ajunga la timp de fiecare data. Cunoastem cu totii acei oameni despre care spunem in cercul de cunostinte: “ stii ca X ajunge intotdeauna mai tarziu”. Distanta sau traficul nu are nimic a face. Bunul simt da. Daca pierzi trenul sau ratezi inceputul filmului la cinema este pierderea ta si e posibil sa nu deranjezi pe nimeni. Insa, cand sunt persoane care te asteapta ca sa incepeti o activitate sau sa mergeti undeva impreuna, faptul ca ii lasi sa astepte nu poate insemna decat ca ai foarte putina consideratie pentru ei. (Ma refer aici la cei care intarzie repetat, nu la cei care tocmai cand ies pe usa li se sparge teava de apa calda.)

Cea mai rea categorie de intarziati mi se par cei care isi fac un titlu de glorie din asta. Cei care cred ca le creste “ratingul” daca isi fac aparitia mai tarziu si se lasa asteptati (de retinut: nu vorbim de ambasadori si sefi de state).

Ceea ce m-a facut sa scriu un intreg post despre punctualitate este faptul ca am observat un fel de trend negativ general in ultima vreme. Asa am ajuns sa ma intreb daca faptul ca locuiesc in Bucuresti imi afecteaza in vreun fel perceptia. Daca are capitala de a face cu lipsa de punctualitate sau aceasta este mai degraba rezultatul unei cauze mai profunde – fuga de angajament si asumare?

Sunt oameni care spun “imi place aventura”, “nu-mi plac lucrurile programate ceas” si atunci: “ vedem noi cand ajungem in parc sau la petrecere”, “te sun pe mobil cand am plecat sau cand termin”. Plutesc intr-un fel de relativitate molateca si permisiva, in care timpul celuilalt nu mai are nici o semnificatie, iar programul meu da tonul. Totul e ok atat timp cat celalalt accepta si imi face jocul. Fereasca Dumnezeu sa ma scoata cineva din echilibrul meu! Nu pot sa promit, nu stiu cand ajung/termin ce am de facut, mi-e lene sa estimez, nu vreau sa adaug efortul de a ma tine de cuvant la stresul meu zilnic si asa mare. Sunt ocupata! Am nevoie sa fiu crezuta si compatimita pentru asta! Nu am nevoie de reprosuri si priviri piezise cand apar ca o diva dupa 20 de minute!

Parintii si bunicii mei isi dadeau intalnire la ore fixe, nu aveau telefoane mobile sa anunte ca intarzie, dar nici mijloace de transport atat de rapide. Oare erau punctuali din constrangere sau din respect? Este tehnologia menita sa ne faca sa progresam sau sa regresam?

Anunțuri
13 comentarii leave one →
  1. Mai 5, 2008 9:02 am

    Cu puţin talent să ştii că te poţi deplasa şi prin Bucureşti relativ repede…

  2. Mai 5, 2008 9:06 am

    @Tudor: I know.. 😛 Tocmai de aceea cred ca e doar un pretext.

  3. Alina permalink
    Mai 6, 2008 2:00 pm

    Din nefericire pentru mine fac parte din categoria persoanelor care se folosesc din plin de cele 15 minute de glorie:). Bine, nu intarzii la meetinguri, doctor etc, dar intarzii frecvent la intalniri cu prietenii. Iar cand ajung la timp ajung mereu la limita.
    Sincer nu stiu cum reusesc. Am facut teste, m-am sculat cu o ora mai devreme si ajung la acelasi rezultat, intarzii sau ajung in ultimul minut.

  4. Mai 7, 2008 8:57 am

    Not enough horsepower 😛

  5. Mai 7, 2008 5:52 pm

    Draga mea, ma cunosti, stii ca fac parte din categoria celor care intirzie putin… totdeauna. Tii minte cu Nona ce a iesit si cu primul curs de time management. Tot ce stiu este ca nu imi doresc, dar s-ar putea sa faca parte din identitatea mea. Si asta vreau sa punctez: daca e sa accepti un om, atunci il accepti la pachet, cu bune si rele. Cei care intirzie ca se cred vedete nu ne intereseaza…

  6. Mai 7, 2008 6:00 pm

    @Vlad: Ei, normal ca acceptarea vine la pachet. Chiar si asa, lipsa de punctualitate ridica intrebari legate de respect si/sau seriozitate.
    Si din cate stiu era Cami, nu Nona, cea care te-a taxat. 😛 Batranetile…

  7. Mai 7, 2008 11:22 pm

    Hi hi, batranul lup de mare stie cine l-a taxat, ca l-a afectat, si asta pentru ca el chiar e unul dintre cei care intarzie fara sa vrea si probabil isi face si procese de constiinta pe tema asta. lool

    Si inainte sa vad comentul lui Vlad am vrut sa iti spun ca nu cred ca toti intarziatii au ca motivatie lipsa de respect.

    Unii sunt aerieni.

    Unii nu constientizeaza timpul in acelasi fel ca si ceilalti (adica ceea ce pentru tine poate insemna foarte mult, pentru ei e o nimica toata, sa zicem 30 de min).

    Unii (si aici vorbesc despre mine) cred in minuni. Adica eu uneori cred ca 30 de minute imi vor fi de ajuns, desi teoretic nu se poate si pur si simplu plec de acasa bazandu-ma pe faptul ca o minune va surveni si eu voi ajunge la timp. In 75% din cazuri apare, in restul intarzii!

  8. Mai 8, 2008 12:04 pm

    Si eu am patit acelasi lucru de cand sunt in Bucuresti. Aglomeratie mare, timp scurt…saptamana are numai 7 zile, o zi numai 24 de ore, cateodata 25 😛

  9. Mai 8, 2008 2:43 pm

    Cris, la primul curs a fost Cami, explozia a fost a Nonei. Dar subscriu totusi la ideea batrinetii, iar daca vine si cu intelepciune, atunci arata mai acceptabil…

  10. Mai 8, 2008 4:28 pm

    @Nona: ok, as putea accepta argumentul tau (nu toti intarziatii au ca motivatie lipsa de respect) pentru ca stiu ca exista diferente de perceptie. Insa uneori mai trebuie sa privesti si la efectul pe care il ai tu asupra ceilalti nu numai la motivatiile tale (onorabile). Adica daca un coleg de birou considera ca pentru el e fun si nimica toata sa ma ciupeasca de fund asta inseamna ca nu trebuie sa-l invinuiesc de lipsa de respect?

  11. Mai 8, 2008 4:29 pm

    @Vlad: Eh tu ai retinut ce te-a lovit mai tare. 😛

  12. Cristian permalink
    August 11, 2008 9:19 pm

    Fac parte din cei care intarzie la greu mai mereu. De fiecare data mai apare cate ceva sau nu simt cum trece timpul si uite asa ajung sa intarzii.

    Nu cred ca inainte oamenii erau mai punctuali, cel mult cei de acum doresc un orar mai flexibil, mai lejer. Iar cand intarzie mai dau un telefon/sms. Inainte, cealalta persoana nu avea de facut decat sa rabde.

  13. Cristian permalink
    August 11, 2008 9:20 pm

    PS: la fel cum au zis si altii, si eu sunt un optimist convins. Mereu sper in miracole care or sa ma ajute sa ajung la timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: