Do ut des
Ce e cu oamenii care tot asteapta sa primeasca si iar sa primeasca, fara sa dea nimic in schimb? Nu au auzit de dictonul latin Do ut des?
Despre a darui si a primi ar fi multe de spus.
M-am gandit de multe ori ce ne determina sa facem cadouri sau sa oferim ceva (orice) in general si am descoperit cateva posibile motivatii:
1. Suntem educati de mici sa: daruim flori (invatatoarei), cadouri (prietenilor si rudelor la zile de nastere), martisoare (fetelor), sa impartim ciocolata (cu fratele), sa imprumutam rochita cu buline (sorei). Toate aceste modele de a actiona pe care le primim ne influenteaza, se transforma in automatisme. Imi amintesc ca atunci cand eram mica si primeam o cutie de bomboane pastram tot timpul 2/3 din ea chiar daca fratii mei erau plecati la bunici pentru urmatoarea luna; parintii mei se amuzau copios pentru ca uneori se adunau mai multe lucruri partial incepute prin casa de ca nu ii lasam sa se apropie. Si nu pentru ca nu-mi placeau bomboanele ci pentru ca stiam ca si ei si-ar dori sa manace daca ar fi acolo.
2. E minunat sa daruiesti. Chiar este! Nu ati vazut niciodata lumina din ochisorii cuiva care tocmai a primit ceva care ii face placere sau isi dorea de mult? Te molipsesti instantaneu de bucuria lui si simti recunostinta ca pe o rasplata, nici nu mai ai nevoie de ceva in schimb.
3. Exista mecanismul „serviciu contra serviciu” pe care il invatam din experienta. El ne determina sa oferim cadouri chiar si atunci cand nu simtim. Practic, oferim ceva pentru ca ne simtim datori fata de persoana care ne-a dat la randul ei ceva. Extrema: Stiati ca exisa oameni care isi exerseaza constient actiunea de a darui fara sa li se fi cerut ceva? Si fac asta pentru a crea o atitudine pozitiva fata de ei din partea celorlalti, pentru ca atunci cand vor cere ceva in schimb sa fie siguri ca vor obtine bazandu-se pe faptul ca ceilalti se vor simti datori sa le intoarca serviciul.
4. Sa primesti tot timpul fara sa dai nu are nici un farmec. Pe de o parte pentru ca la un moment dat te vei simti dator vandut, pe de alta parte pentru ca cercul de prieteni si cunostinte incepe sa puna presiune pe tine aratandu-te cu degetul si oferindu-te drept exemplu negativ. Sa nu mai vorbesc ca daca ai pastrat o urma de constiinta, te vei simti prost cand toti ceilalti ofera ceva si tu nu.
Crestinismul de invata sa oferim fara sa asteptam ceva in schimb, si povestea bunului samaritean face inconjurul lumii. Latinii, mai pragmatici (ca doar de aceea au cucerit atatea neamuri) spun „da ca sa primesti” aducand conceptul de datorie in actul de a darui. Cert e ca ambele variante ne indeamna sa oferim.
Ce spuneti de baietii carora le este rusine sa cumpere si sa ofere flori pentru a nu parea prea tantalai sau de fetele care cred ca doar baietii trebuie sa ofere cadouri de Sf. Valentin? Atat timp cat nu este un act social (serviciu contra serviciu), daruirea vine doar din interior, nu poate fi impusa, fortata. Dar poate fi exersata si invatata. Ofera satisfactii garantat! 🙂
My web... side 
Daruiesti cand vrei si nu cand trebuie. Anu’ asta de exemplu nu am dat la colege nimic de 1 si 8 martie. Mai inainte le-am daruit ghiocei fiindca abia aparusera si am zis daca tot sunt putine sa se simta si ele bine. Sa zicem ca nu mi-a placut reactia lor.
E adevarat ca sunt si oameni care nu stiu sa primeasca. Si asta vine de cele mai multe ori din faptul ca nu stiu si nu daruiesc ei insisi.
Am cunoscut un astfel de om care iti strica bucuria darului simtindu-se vinovat ca el nu raspunde la fel. Insa nu cred ca asta ar trebuie sa ne determine sa ne oprim. Sunt si oameni care apreciaza, hai mai bine sa ne orientam spre ei.