Skip to content

Dating sau recrutare si selectie?

August 18, 2007

Iata un subiect pe care nu ma asteptam sa-l abordez pentru ca stiu oameni care vorbesc mai frumos si mai captivant despre relatiile intre barbati si femei (vezi aici, de exemplu) decat o fac eu. Insa, astazi am primit pe mail de la un fost coleg de master un text care se dorea o critica a internet dating-ului si de aici a pornit totul.

Sursa nu o cunosc, textul il gasiti aici (Internet dating)- era prea lung ca sa-l citez in intregime si nici sa-l reproduc partial nu m-am indurat; daca stie cineva autorul il rog sa ma ajute sa ii ofer creditul de rigoare pentru scriitura. Textul a fost punctul de pornire a unei discutii foarte aprinse cu colegul cu pricina, pe parcursul careia eu am incercat sa ii expun motivele pentru care oamenii recurg la flirt pe internet desi e o alegere nici laudabila, nici interesanta.

M-am surprins pe parcursul argumentatiei folosind termeni din practica de recrutare si selectie si o sa va spun si de ce.

In primul rand sa vedem de ce recurg oamenii la flirtul intermediat de instant messenger sau site-uri de dating? Din aceleasi motive pentru care angajatorii isi promoveaza joburile pe internet:

– pentru ca nu au timp sa iasa la intamplare sa cunoasca oameni potriviti;

– internetul ofera expunerea la un numar cat mai mare de indivizi din targetul urmarit (femei sau barbati, dupa caz);

– nu se pierde timp cu repetarea mesajului de prezentare (a „ofertei”), el ajungand unitar la audienta; altfel, ai pierde cel putin o ora sa te prezinti celui din fata ta;

– optiunea de completare a profilului personal este utila si din punctul de vedere al atragerii „candidatilor” potriviti; practic doar cei interesati de ce oferi te vor contacta, aceasta fiind o triere primara;

– „candidatii” care decid sa te contacteze interesati de oferta intra in etapa de screening o data cu trimiterea primului mesaj; tot ce trebuie sa faci este sa citesti mesajele (vezi scrisori de intentie), sa studiezi profilele (CV-uri) si sa faci o a doua selectie pentru a sti caror mesaje vei raspunde pentru a afla informatii suplimentare;

– instrumentele puse la dispozitie de internet (mail, chat, instant messenger, web cam) pot fi folosite in continuare pentru selectia candidatilor; trebuie doar sa stii foarte bine care este profilul cautat si in functie de el construiesti intrebarile si „probele”;

– internetul si telefonul iti permit sa iei o decizie fundamentata inainte de a te intalni fata in fata cu candidatul, economisind astfel foarte mult timp; pozele, informatiile biografice, intrebarile situationale te ajuta sa iei o decizie partiala;

– intalnirea fata in fata are scopul de a te ajuta sa iei decizia finala: da sau nu; de fapt ambele parti se decid.

Toate bune si frumoase. Parca va vine si voua sa puneti mana pe tastatura si sa va apucati de flirtat pe internet si completat profile. Inca putina rabdare totusi. Nu am spus ca abordarea recruiterului este de preferat in relatiile personale (la mine devine uneori deformatie profesionala, dar ma tratez).

Am vazut care sunt asemanarile, hai sa vedem si diferentele importante dintre cele doua roluri: recruiter si single but looking:

– recrutarea este un job, cautarea unui partener este un act de vointa proprie, nu rezultatul unei cereri externe;

– daca iti cauti un/o partener/a, cel mai probabil nu ai un deadline pe care trebuie sa-l respecti ca in recrutare; nu pierzi bani daca nu ai un partener de viata intr-o luna;

– cand recrutezi, distractia este pe ultimul loc; cand iti cauti un partener, asta ar trebui sa caracterizeze cautarea; arzand etape pentru a economisi timp, pierzi toata distractia;

– cand recrutezi, nu ajungi sa-ti imparti viata si locuinta cu candidatul ales, conteaza mai mult aspectele „tehnice” decat cele „artistice”.

Solutia pare simpla, o da si autorul nostru anonim: iesiti in lume, cunoasteti cat mai multi oameni, pentru ca la urma urmei suntem niste animale sociale. De ce sa iesi in club, la tenis, la masa, in parc cu prietenii si sa nu folosesti aceleasi ocazii pentru a-ti gasi un/o partener/a? Chiar asa de mult sa ne fi lenevit si blazat? Nu riscam sa cerem un numar de telefon, o iesire la o cafea decat daca avem „dosarul” cu informatii complet? Cam ce avem de pierdut? Sa fie timpul un criteriu atat de important? Dar ce spuneti de timpul pe care se presupune ca urmeaza sa-l traiti cu partenerul ales? Vreti sa va laudati ca l-ati ales dupa un profil cu 2 poze si 30 de minute de discutii pe messenger?

Cam multe intrebari pentru final… Ma intreb ce parere aveti voi despre asta.

 

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. August 18, 2007 9:17 pm

    Nu de putine ori m-am intrebat care sunt fenomen sociale care conduc la functionarea site-urilor de dating. Cum pot oamenii sa renunte de bunavoie la farmecul intalnirii live, intamplatoare… Oricum ceea ce pot spune eu in urma unei scurte experiente cu un site de dating este ca daca o fata isi face public profilul este ca si cum s-ar urca brusc intr-un autobuz plin cu barbati disperati. Este o experienta horor. Am avut activ profilul pe noi2 timp de o saptamana si am primit mai mult de 500 de mesaje. Orice HR ar fi invidiat o asemenea responsivitate la jobul deschis :)!

  2. Cristina permalink
    August 18, 2007 10:57 pm

    Da, uite ca omisesem aceasta diferenta: profilurile(sau profilele?) cu adevarat interesante de pe site-urile de dating atrag mai multa reactie decat cel mai tare angajator. 🙂

  3. August 19, 2007 12:22 am

    NU cred ca are legatura cu atractivitatea… :)cred ca exista o singura conditie pentru succes: sa fii fata!

  4. Orfeu permalink
    August 20, 2007 5:31 pm

    De fapt diferenta nu este foarte mare, doar ca scopurile finale ar putea fi diferite. Desi scopul este de a gasi omul potrivit. Si pe bestjobs e greu sa ai 500 de hit-uri, nu cred ca exista atatea firme.

    Insa poti sa si pe site-uri de recrutare sentimente de „tipa” pune pe cv 4 ani experienta pe SAP si cere 400 de euro salariu.

  5. August 21, 2007 9:37 am

    http://www.artaseductiei.ro/pick-upcom

    Am gasit si sursa :)Ma bucur ca te-ai apucat de scris.

  6. Cristina permalink
    August 21, 2007 9:38 am

    Orfeu, ai omis cateva cuvinte din ultima fraza?

  7. Cristina permalink
    August 21, 2007 10:05 am

    Merci DrakMIk. O fi bine o fi rau ca m-am apucat de scris, in orice caz e dragutz sa afli ca sunt persoane care se bucura de asta. Sper ca nu te deranjeaza daca te adaug la Blogroll ca oricum te citeam. 🙂

  8. Orfeu permalink
    August 21, 2007 10:34 am

    Revizuire ultima fraza:

    Insa poti sa ai si pe site-uri de recrutare sentimente de “tipa”, nu trebuie decat sa pui in cv 4 ani experienta pe SAP si sa ceri 400 de euro salariu si sunt sanse mari sa scoti niste scoruri frumoase.

  9. August 21, 2007 1:18 pm

    Cristina, site-urile de dating sunt o binecuvantare pentru cei timizi, pentru cei care nu sunt in stare sa lege doua cuvinte atunci cand sunt fata in fata cu o persoana de sex opus.

    Este o scurtatura, un ajutor. In plus ai la dispozitie o mare de „CV-uri” din care poti sa alegi. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca poti sa initiezi o relatie pe un astfel de site de dating fara a exista obligatia de a o suna sau de ai mai raspunde la mesaje.

    Inca un avantaj al folosirii site-urilor de dating este timpul economisit. Iti alegi niste criterii de cautare si astfel devii mai eficient.

    Ei, daca ne gandim la metodele traditionale, toate aspectele mentionate de mine mai sus nu mai sunt asa de usor de pus in aplicare.

    @ Un comentariu scurt pentru Nona: Imi pare rau, dar chiar nu inteleg „experienta horor” prin care ai trecut. Mai mult, te-a fortat cineva sa te „urci” in acel „autobuz cu barbati disperati”? La felul in care te-ai exprimat s-ar intelege ca a fost chiar traumatizanta experienta ta. Fara suparare, dar cred ca ai exagerat putin, sau poate ai vrut sa ne spui ca ai un profil atragator?

    Concluzie: Depinde de fiecare ce metoda alege pentru a-si cunoaste un potential partener de viata. In final, cred ca daca esti multumit cu alegerea facuta, nici nu mai conteaza cum si ce metode ai folosit pentru a-ti cunoaste partenerul.

  10. August 21, 2007 11:03 pm

    Nu ma supar 🙂 Chiar intorc favorul.

Trackbacks

  1. Demisia - un fel mai special de divort « My web…side

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: