Skip to content

Ai grija cum vorbesti!

Septembrie 5, 2008

Ati auzit avertizarea de mai sus macar o data in viata, fie ca v-a fost adresata sau era indreptata catre altcineva din apropiere. Sau poate ati fost cel care i-a dat glas la un moment dat.

Constient sau nu, recunoastem puterea de infuenta a limbajului in obtinerea unor rezultate pe care le dorim. Ca doar stim de la scoala primara ca „vorba dulce mult aduce” (poate cei mai tineri nu, caci au alte lecturi in manualele de citire). Pe parcurs unii ajung sa-si rafineze cunostintele despre influentarea prin limbaj si devin experti in a spune ceea ce vor ceilalti sa auda astfel incat sa le obtina consimtamantul sau suportul. Insa aud foarte rar oameni care sa orienteze puterea limbajului catre ei insisi pentru a obtine rezultate. Ceea ce nu inseamna ca limbajul nu lucreaza asupra noastra, ci doar ca noi nu il controlam.

In copilarie ma uimea „clarviziunea” mamei legata de producerea unor evenimente neplacute. De cate ori nu am privit o vaza care se spargea exact in felul in care ea prevazuse cu cateva ore inainte sau cum mingea de tenis nimerea fix in oala cu ciorba si cate si mai cate, unele chiar ingrijoratoare. Dupa ce am mai crescut, ii ceream sa se abtina sa anticipeze cand simtea ca ii vine cate o idee nastrusnica, convinsa fiind ca avea un magnet deosebit pentru intamplari negative. In realitate, mama mea este un om extrem de pozitiv, fapt recunoscut de toti cei care o cunosc sau au interactionat cu ea ocazional. Ceea ce nu observam eu in copilarie era ca ea „prevedea” deopotriva si evenimente placute. Tristetea ne atinge mai profund decat bucuria.

Sunt insa convinsa ca toti ati intalnit asemenea oameni in viata voastra care fac lucrurile sa se intample asa cum spun. Nu vorbesc despre Mama Omida sau despre spiridusi sau zane, ci despre oameni obisnuiti, care cred cu tarie in ceea ce spun incat, nu numai ca sunt dispusi sa faca orice ca lucrul acela sa se intample, dar ii si conving pe cei din jur de realitatea visului lor si ii determina sa contribuie la realizarea lui. Cum fac asta? Isi spun in gand de 100 de ori pe zi ca obiectivul lor se va realiza? Nu. Limbajul are un rol decisiv.

Vrei un anumit job la o anumita companie la care este foarte greu de ajuns? Simplul fapt ca ti-l doresti nu va face minuni. Pe masura ce incepi sa vorbesti despre visul tau ca despre o posibilitate realizabila cu oamenii pe care ii cunosti, pe masura ce ii contactezi pe reprezentantii companiei vorbindu-le despre tine din postura de angajat al acelei companii, se intampla lucruri care te duc mai aproape de obiectivul tau: descoperi ca ai un prieten care cunoaste pe cineva din compania respectiva sau ca esti chemat la un interviu sau ca ti se vorbeste despre un curs care ti-ar facilita acceptarea pe acel post etc.

Visezi ca o colega de facultate/job sa devina iubita ta? Vei ramane cu visul daca nu iti iei inima in dinti sa-i spui ca o placi sau macar ca ai fi incantat sa iesiti la o cafea intr-o sambata. Implica-ti prietenii in visul tau si se va gasi cineva care sa-i vorbeasca despre tine sau sa te invite la o petrecere la care si ea este printre invitati.

Ceea ce observ insa in felul in care noi vorbim este retinerea de a scoate la lumina visele sau dorintele noastre de teama ca oamenii vor afla de ele si vom pica de fraieri cand ele nu se vor implini. Nu-mi dau seama de ce ne temem mai mult: de faptul ca visele noastre nu se vor implini sau de ce vor spune oamenii cand asta se va intampla? Probabil unii dintre noi fug mai mult de propria dezamagire iar altii de ridicol sau rusine.

Dar, ne este mult mai usor sa dam glas temerilor sau indoielilor. Pe principiul: daca se intampla, vom fi apreciati ca am prevazut, daca nu se intampla, vom fi suprinsi pozitiv. Imi amintesc ca in facultate recitam si eu celebra cantare: ” nu am invatat suficient”, ” nu sunt pregatita”, „sper sa ma descurc” insa nu ziceam ca nu voi lua examenul sau ca voi lua o nota mica, cu o singura exceptie. La un examen mi-a intrat in cap ca il voi lasa restanta, am anuntat pe toata lumea si, desi i-am alocat timp ca si pentru alte materii, am facut ce mi-a stat in putinta ca sa nu parcurg toata materia. M-am prezentat la examen caci voiam sa vad metoda de testare si evident nu am putut sa scriu pentru o nota mai mica de 5 pentru ca fusesem prezenta la seminarii si la cursuri. La notare am luat 7 pe lucrare, insa va amintiti ca imi propusesem sa dau examenul in restanta si l-am rugat pe profesor sa-mi puna 4 ca sa pot veni in restanta. Nedumerit si neinteresat sa-si mareasca numarul de examinati in sesiunea a doua a negociat cu mine un 8 si apoi un 9. Insa imi propusesem sa pic si toata lumea stia asta deci nu-mi permiteam sa dau inapoi. Am insistat sa primesc 4, promitandu-i profesorului ca voi lua 10 in sesiunea a doua drept recompensa pentru osteneala de a-mi corecta doua lucrari. Ceea ce s-a intamplat.

Daca exemplul de mai sus ar putea trece drept tras de par si nu atat de spectaculos ca si realizare a declaratiilor facute, unul mai recent mi se pare mai relevant: am mers sa retrag de la bancomat o suma X pentru o achizitie specifica. Desi nu numar niciodata banii primiti la bancomat si nu cer chitanta decat la cardul de companie, de aceasta data am cerut chitanta si i-am spus persoanei care ma insotea ca „probabil ar trebui sa numar banii caci intr-o zi o sa am surpriza sa ma trezesc cu mai putini bani decat am cerut” insa nu am facut acest lucru. Am mers sa achit produsul pentru care retrasesem suma de la bancomat si supriza: imi lipseau 50 de ron din banii solicitati. Chitanta insa arata negru pe alb ca bancomatul mi-a eliberat suma corecta. Universul complotase sa-mi indeplineasca predictia.

Daca am fi mai constienti de ceea ce declaram in fiecare clipa, am putea sa vedem ca nimic din ce traim nu este la intamplare sau afectat de ghinion sau reaua-vointa a altora. Si „ai grija cum vorbesti!” ar putea capata o alta semnificatie, facandu-ne responsabili de ceea ce ni se intampla.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. Hrescu permalink
    Septembrie 7, 2008 6:18 pm

    uite dezvoltarea subiectului aici:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Self-fulfilling_prophecy
    sau se poate folosi cuvant-cheie ”autosugestie”
    Cuvantul ”clarviziune” nu cred ca este potrivit aici. Nu de alta, dar s-ar putea sa te trezesti cu candidati care te roaga, la sfarsitul interviului sa le citesti viitorul angajarii in zatzul de cafea sau sa dai cu ghiocu’ :))

  2. Septembrie 7, 2008 7:59 pm

    @Hrescu: ai vazut ca am pus „clarviziune” intre ghilimele. Era rememorarea unei imagini din copilarie, cu interpretarea de rigoare.
    Cat despre candidatii de la interviu nu vad legatura cu subiectul.

  3. Cristian permalink
    Septembrie 8, 2008 1:27 pm

    Mi se pare mie sau bati apropouri spre NLP?

  4. Cristian permalink
    Septembrie 8, 2008 1:44 pm

    Problema cu bancomatul ai reusit s-o rezolvi? Si daca da, cum?

  5. Hrescu permalink
    Septembrie 8, 2008 6:41 pm

    Si, daca nu vezi legatura inseamna ca nu e?

  6. Septembrie 8, 2008 8:20 pm

    @Hrescu: Din perspectiva mea, daca nu o vad, nu o iau in considerare. Dar poti sa detaliezi legatura si poate vad prin ochii tai. Caci daca maine scriu un post despre cocostarci nu ma gandesc ca vor veni candidatii la interviu sarind intr-un picior, insa nu neg ca as putea lua in considerare o asemenea posibilitatea daca primesc argumentele potrivite.

  7. Septembrie 8, 2008 8:59 pm

    @Cristian: nu bat apropouri catre o teorie. prefer sa vorbesc despre procese si practici eficiente mai mult decat despre teorii/sisteme/curente care le inglobeaza. Tu incerci sa recunosti si sa etichetezi ceea ce citesti asa cum face Hrescu cand ma trimite la wikipedia sa citesc despre self fulfilling prophecy si autosugestie. fiecare rosteste notiunea care este mai aproape de ceea ce recunoaste din ce a vazut/auzit/citit. de aceea este foarte greu sa-ti transformi limbajul pentru a te transforma pe tine, pentru ca tot timpul exista tentatia sa folosesti vechile definitii si interpretari, ceea ce deja a fost posibil.

    In exemplul cu bancomatul – ca tot ai intrebat de el – as fi putut sa spun: „niciodata nu numar si intr-o zi ma voi trezi cu mai multi bani decat am cerut” insa nu era o poveste familiara, pe care sa o mai fi auzit si pe care s-o recunosc ca posibilitate. De aceea, celor mai multi li se intampla aceleasi lucruri, chiar si negative, pentru ca pe acelea le recunosc ca posibilitate si despre ele vorbesc. Nu stiu daca ai observat, dar daca stai in preajma oamenilor carora li se intampla lucruri extraordinare, vei auzi tot timpul planuri si declaratii care iti par nebunesti/imposibile/fara sorti de izbanda in lumea reala asa cum o stii tu.

    Eroarea cu bancomatul se rezolva in felul urmator: se face la banca la care ai cont o cerere de refuz la plata pentru suma care nu ti-a fost acordata, se anexeaza chitanta de la bancomat si se asteapta verificarea bancomatului si implicit rezolutia bancii.

  8. Stefan permalink
    Ianuarie 25, 2009 7:27 pm

    Frumos articol 🙂
    In cautarile mele pe web am gasit un program frumos de negociere si persuasiune.
    Si ca tot a venit vorba de influentare va dau si siteul: http://www.traininguri.ro .
    Firma se numeste Extreme Training

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: