Skip to content

Google-like interviews

August 12, 2008

In periplul zilnic prin stirile din piata muncii (cine mai angajeaza, cine mai pleaca, cu ce se mai lauda/ se plang angajatorii, pe cine mai balacaresc angajatii nemultumiti sau care mai sunt previziunile nostradamice despre viitorul pietei)  citesc astazi in varianta online a Business Standard ca ai mei colegi de breasla se intrec in a folosi cele mai traznite intrebari la interviuri.

Citind articolul de o incontestabila valoare informationala, nu m-am putut abtine sa ma intreb cum a aparut ideea de a scrie despre asa ceva. Singura explicatie pe care mi-am dat-o este ca autoarea a fost de curand pe la cateva firme la interviu si a fost luata la intrebari new wave despre garnituri de metrou si mingi de golf. 

Cu regret, unul din specialistii invitati sa raspunda pe tema articolului, recunoaste ca intrebari precum „ce ai face daca te-ai intalni cu printul intunericului?” se folosesc la Google, insa in Romania nu prea isi gasesc locul. V-ati putea gandi ca google are recruiteri super creativi dar explicatia e mai simpla. Cum ar fi maine cand sun eu un ITist pentru un job de senior, care in loc de buna ziua imi spune ce salariu are acum si ma intreaba daca sunt dispusa sa-i dau mai mult, sa-l chestionez asupra reactiei pe care ar avea-o fata in fata cu printul intunericului? Cum s-ar spune: daca tu ai intrebari de baraj (vezi cu salariul) pentru mine, am si eu intrebari de baraj pentru tine. Ghiciti cumva deznodamantul? Evident, pot sa ma joc cu intrebari google-ish la interviuri cu juniori din doua motive: au mai multa rabdare si motivatie sa mearga la interviuri si la intrebari profesionale nu au ce sa raspunda. 

Bine bine dar la Google sunt angajati si merg la interviu si specialisti romani. Google cum poate sa-i intrebe? Well, cand Google iti plateste avionul dus intors si camera la Marriott ca sa mergi la interviu si stii ca vei fi platit cu  dublul salariului din Romania, devii dintr-o data open minded si scoti din pivnita sticla aceea cu simtul umorului pe care o pastrezi de mult pentru ocazii mai speciale. Si apoi Google e Google, indiscutabil. Chiar si intrebarile stupide devin o provocare; the upper class companies ask upper class questions. Alex Brie insa dezminte legenda.

Legenda sau nu, se pare ca devine izvor de inspiratie. Desi „Explain a database in three sentences to your eight-year-old nephew.” ar putea presupune un efort similar cu „a-l convinge pe Gigi Becali sa cumpere un pix de la tine”, nu pot sa nu remarc o usoara diferenta de stil.

Una peste alta, articolul din business standard m-a ingrijorat din dubla perspectiva: 

1. M-a lamurit de ce tot primesc feedback de la candidati suprinsi de atmosfera relaxata si joviala de la interviu. „Cum domle’ la interviu poti sa zambesti? Nu vrei sa stii cum reactionez in conditii de stres? Ce faci, mazgalesti cv-ul? Nu ai grila cu intrebari sa-ti notezi ce raspund? Nu vrei sa ma incurci si sa-mi arati ce vierme mic si nestiutor sunt?” Cum s-ar spune nu sunt in trend.

2. In ideea ca nu am participat la interviuri in postura de candidat in ultima vreme, astept cu inima stransa ziua in care va trebui sa dau socoteala despre numarul de acarieni dintr-o perna, intervalul mediu de timp in care o albina polenizeaza o floare sau sa-i vand lui Vadim Tudor un bec pe baza de licurici.

Morala: cand actionezi dupa model, asteapta-te la comparatii.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. August 13, 2008 11:07 am

    Cristina,

    Cautand pe LinkedIn am descoperit site-ul tau. Foarte interesante multe din articolele postate pe site.

    Mult succes in tot ceea ce faci.

    Cu stima,
    Aurel Radu

  2. Alina permalink
    August 16, 2008 9:10 am

    Fara a incerca sa jignesc pe nimeni, foarte putini programatori romani ar reusi la Google, pentru ca atunci cand fac un efort considerabil cum este deplasarea se asteapta si la oameni pe masura. Iar inainte de a da un interviu cu o persoana de la HR dai intai testele de cunostinte, care acopera de la networking la algoritmi complecsi.Din Romania spre Google se duc „negrisori”, cel putin eu nu am auzit pe nimeni sa candideze pe posturi mai „inalte” decat programator. Probabil intrebarile ciudate sunt pentru nivelul urmator de management.

  3. Alina permalink
    August 16, 2008 9:19 am

    Uitasem sa zic, Google este una din putinele companii pentru care doctoratul chiar conteaza. Sunt orientati mai mult catre stilul din cercetare decat din comercial.

  4. August 16, 2008 10:22 am

    @Alina: se pare ca orientarea de care vorbesti a dat si gres de multe ori daca citesti unul din articolele cuprinse in linkurile postului:
    http://www.targetonline.ro/articol_393/interviu_pentru_un_job_la_google.html
    Si incep sa primeasca si candidati fara doctorat sau super rezultate la teste probabil influentati de recentele descoperiri legate de importanta si masurarea altor tipuri de inteligenta.

  5. August 16, 2008 12:17 pm

    :)Si ce faci cu situatiile inverse? Cand recrutorul face ochii cat cepele pentru ca tu pari a fi venit la o conversatie?

    Ca eu am trecut prin asta recent si doamna parea a cauta butonul de revenire la normalitate… 🙂

    Probabil cauta o persoana mai conservatoare, pe cand omuletii care vor sa afle cum sa vanda un pix cuiva anume sau de ce nu, un bec cu licurici cauta viitori angajati care sa se miste bine up there, bine si altfel.

  6. August 16, 2008 7:23 pm

    @Danonino: ce insemana „tu pari a fi venit la o conversatie”?
    Evident exista recruiteri conservatori, asa cum exista candidati conservatori. Din postura candidatului cred ca e mai intelept sa lasi persoana care te intevieveaza sa inceapa discutia astfel incat sa-ti dai seama care va fi nota discutiei. Daca este prea conservatoare pentru time, pastreaza-ti firea, raspunde politicos, multumeste frumos pentru oportunitate si, daca te intereseaza pozitia, cere informatii despre mediul de lucru, atmosfera, reguli.
    Am invitat de curand un candidat la interviu care s-a blocat la auzul mesajelor spontane si traznite pe care le trimisesem in piata, insa mi-a cerut mai multe lamuriri legate de asteptarile pe care le aveam noi pentru ca, fiind o persoana serioasa si focusata pe rezultate, crezuse ca e nevoie sa fie part time clovn si part time specialist si nu il incanta perspectiva. Personal, chiar am apreciat ca a intrebat si nu a preferat sa renunte la candidatura pe baza unor interpretari subiective.

  7. Cristian permalink
    August 17, 2008 5:17 am

    Ca om care a dat interviu la Google (inceput 2006), pot sa zic ca intrebarile alea stupide sunt o vrajeala. Google nu are „recruiteri” creativi, ci merg pe ideea de consens si de interviuri cu viitoare ta echipa si cu oameni de alte departamente cu care probabil vei interactiona.
    E adevarat insa ca se platesc transportul, cazarea si mancarea. Iar cazarea nu e mereu la Marriott. Eu am stat la un hotel no-name (pt mine) de langa sediul lor, nu ca m-ar fi deranjat asta, ci din contra, a fost bestial ca era langa ei.
    Revenind la intrebari, pot spune ca intrebarile sunt intr-adevar destul de dificile, iar amatorii sunt separati de profesionisti destul de repede. Un habarnist plin sau nu de vrajeala va fi recunoscut imediat. De aici incolo, incep sa apara intrebari mai complexe si cu situatii mai neobisnuite, dar in niciun caz SF-uri cu acarieni si baze de date pentru copii mici. Oricum pe langa raspunsul in sine, ii intereseaza si cum gandesti. Si ca tot veni vorba de asta, citez din Peter Norvig de la Google:
    „We rely on the Lake Wobegon Strategy, which says only hire candidates who are above the mean of your current employees.”
    Din cauza asta si testele sunt atat de dure.

    @Alina: ar fi trebuit sa spargi si tu comentariul in mai multe paragrafe si sa formulezi altfel ca nu se prea intelege ideea (sau ideile).
    In fine, ca sa-ti raspund, e logic pentru orice firma sa faca o preselectie inainte de a chema la sediu o persoana de peste mari si tari. Si bineinteles ca nu toti programatorii romani ar reusi, ci destul de putini, ca doar acolo se duc cei foarte buni.
    Iar negrisorii astia duc greul. Google e firma de ingineri. Ei pun accentul pe ingineri, nu pe „manageri” care doar dau din gura fara sa faca nimic. De altfel si ierarhia lor e foarte aplatizata.
    Oricum nu cred ca sunt multi romanii care vor sa ajunga altceva decat ingineri (programatori,QA,netadmin,sysadmin) pentru ca avem talent la asa ceva (mai mult sau mai putin) si pentru ca nu prea avem manageri. Avem economie de piata de prea putina vreme si sunt cam putine firme romanesti de software ca sa avem manageri buni. Multi sunt cam pe dinafara, iar cei putin mai talentati nu prea au unde sa-si fructifice talentul.

    Nu stiu ce intrebari se pun managerilor, dar ma indoiesc ca se recurge la tembelisme. Singura firma mare unde am dat si un test de inteligenta e HP. Sincer sa fiu, cred ca cel mult se ajunge la chestii de geek, de oameni pasionati printre intrebarile pregatite in prealabil. Practic discutia deviaza putin spre alte subiecte (conexe). Asa aflat eu de exemplu cum se implementeaza „copy on write”.

    Doctoratul ala conteaza doar daca ai si facut ceva. Si fii sigura ca te intreaba despre el si te pun sa explici ce si cum. Iar la fel de bine, angajeaza si pe cei fara. Pe Jamie Zawinski sunt sigur ca l-ar angaja din prima, mai ales ca Peter Norvig a zis despre el:
    „One of the best programmers I ever hired had only a High School degree; he’s produced a lot of great software, has his own news group, and made enough in stock options to buy his own nightclub.”

Trackbacks

  1. Salarii la Google | Joburi IT - Joobs.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: