Skip to content

Interpretari despre iubire

Mai 18, 2008

Stiti iubirea aceea pe care o vezi in filme, cand eroul scrie 365 de scrisori catre femeia iubita si nu renunta la dragostea lui desi nu primeste raspuns (The Notebook) sau cand eroina doarme cu urna cu cenusa sotului raposat in pat (PS I love you)? Sunt mult asemenea exemple pe care ni le ofera fabrica de vise ce se cheama Hollywood. Mi-am dat seama ca toti avem un fel in care credem ca trebuie sa fie iubirea. Ne inspiram din filme, din ce vedem la parinti, prieteni, din carti ca sa stim cum s-o definim si ajungem sa traim dupa definitiile altora.

Imi amintesc ca mama ma incuraja prin liceu sa ies cu un coleg care imi aducea flori toata ziua. Asta era definitia ei despre comportamentul unui baiat care te apreciaza. Dar cine spune ca daca primesc flori sunt si iubita? De ce cred ca daca iubitul meu ma prezinta parintilor inseamna ca ma iubeste si vrea o relatie pe termen lung? Reversul functioneaza de asemenea: daca nu vrea sa ne mutam impreuna nu ma iubeste, daca merge singur la o petrecere nu ma iubeste, daca nu alearga dupa mine ca sa ma impace dupa o cearta inseamna ca nu ma iubeste. Nu suntem oare sclavi ai interpretarilor? Cand vom inceta sa credem ca desi gura zice nu, ochii spun da? De ce sa crezi ca, desi spune ca vrea sa fie cu altul, inima ei vrea sa fie cu tine? Doar pentru ca de fiecare data cedeaza la rugamintile tale de a va vedea? Doar pentru ca ti-a povestit toata viata ei si lucruri pe care nu le-a spus nimanui?

Ce s-a intamplat cu cuvintele? Suntem mai predispusi sa credem propriile noastre interpretari decat cuvintele celorlalti. Pentru ca oamenii se ascund, mint, le este frica. Si atunci s-ar putea sa avem dreptate cu interpretarile. Insa Scott Peck spunea, legat de iubire, ca este diferenta intre vointa si actiune. Una este sa spui „Ma duc sa inot diseara” si alta este chiar sa te duci. Nu putem sa traim cu interpretari si intentii, ci cu ceea ce se declara si se intampla in realitate. Alegi sa traiesti cu interpretarea ca esti iubit sau cu realitatea de a fi iubit?

Unii sunt de parere ca nu e nevoie sa spui „te iubesc” si e de ajuns sa lasi faptele sa vorbeasca. Dar daca din greseala, faptele  sunt interpretate ca iubire desi nu sunt? Daca cel de langa tine are alt cod de interpretare pentru comportamentul sau si al tau?

La fel se intampla si atunci cand trebuie sa definesti ceea ce simti. Iubirea nu e o o formula matematica si nu poti s-o confirmi ca pe o egalitate. Si atunci iti interpretezi comportamentul relativ la ceea ce ai vazut/auzit. Unii nu cred ca iubesc decat daca simt fluturi in stomac pentru ca asa se spune ca trebuie sa fie iubirea. Altii spun ca iubesc la doua ore dupa ce au cunoscut pe cineva pentru ca exista dragoste la prima vedere. Altii leaga iubirea de atractie fizica si atat timp cat aceasta exista, isi confirma iubirea. Altii cred ca fidelitatea inseamna iubire.

Faptul ca nu exista certitudine lasa loc multor mituri despre iubire. Ma intreb insa daca in absenta lor am mai fi constienti de existenta iubirii.

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. Mai 18, 2008 11:30 pm

    Atunci cand exista iubire cu adevarat, reciproca si impartasita tind sa cred si ca exista dorinta reciproca a celor 2 de a intelege unul codul celuilalt. Si aceasta traducere dintr-un cod in altul ar trebui sa se rezolve prin comunicare.

  2. Mai 19, 2008 8:48 am

    Si pana atunci, facem traduceri dupa ureche. 🙂

  3. Orfeu permalink
    Mai 19, 2008 10:03 am

    Am avut problema asta cu interpretari, cu „nu cred ca fiindca …”, „nu imi vine sa cred ca …”. Insa e de inteles nevoia de retete fiindca e nevoie de certitudine, e chinuitor sa nu fi sigur ca persoana pe care o iubesti nu iti impartaseste sentimentele. Din pacate e si mai chinuitor cand trebuie sa te incadrezi in aceste retete: oare ma iubeste pe mine, sau poza asta din rama a mea?

  4. Mai 19, 2008 1:28 pm

    Tendinta de teoretizare a iubirii, prin „legi”, precepte, interpretari, este fireasca. Este in natura omului sa incerce sa reglementeze nepalpabilul; daca nu s-ar fi inventat ceasul, nu am sti precis cand a trecut o ora. Dar ce este de fapt o ora? Exista ea in realitate? And so on … La fel cu iubirea.

    Eu personal cred in limbajele diferite ale iubirii, care sunt sau nu decodate corect de catre cei din exterior, insa cred si ca uneori in viata un anumit comportament este o dovada clara de iubire/lipsa a iubirii. Exemplu: O greseala in dragoste savarsita 1 data se poate sa fie unica. De 2 ori savarsita greseala, se spune ca se va intampla in mod sigur si a 3 oara. Cati dintre noi putem nega asta? Eu una nu pot. E un „mit” dar e totodata o mare realitate.

    As spune ca exprimam iubirea ca suma a experientelor proprii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: