Skip to content

A fi hotarat inseamna sa alegi

Aprilie 14, 2008

Postul Ralucai despre indecizie m-a facut sa ma gandesc la ce inseamna sa fii hotarat. Consecintele indeciziei le-am vazut deja, dar care sunt implicatiile hotararii? De ce suntem indecisi uneori desi aparent am luat o hotarare?

In weekend am participat la o conversatie despre decizie si alegere care m-a facut sa-mi dau seama ca este o mare diferenta intre cele doua. Pentru multi, decizie=alegere. Practic, daca mananc un mar si nu o banana, am impresia ca eu am ales marul in defavoarea bananei. Dar, poate am ales sa mananc marul pentru ca banana are mai mult calorii sau pentru ca marul era mai ieftin la magazin.

De cele mai multe ori, in spatele unor astfel de asa zise alegeri stau astfel de motive. Si atunci, cerintele dietei sunt cele care decid ce sa mananc. Sau banii pe care ii am in buzunar. Astfel, desi iau marul si il mananc, ma voi simti nemultumita cu decizia pe care am luat-o. Nu stiu ce este mai rau: sa fii indecis sau sa fii indecis ca ai decis ceea ce voiai cu adevarat?

Vorbim foarte des de asumare ca o stare in care acceptam consecintele faptelor sau deciziilor noastre. Insa nu cred ca exista asumare fara alegere. Nu pot sa-mi asum o decizie pe care nu am ales-o. De multe ori, decizia poate sa apartina altcuiva si cu toate acestea sa o alegem. Ceea ce nu poate sa faca altcineva pentru noi este sa aleaga.

Acum ceva timp, credeam ca luasem o decizie pentru viata mea si cu toate astea eram foarte nefericita cu ea si gaseam tot felul de scuze sa fac derogari. Ulterior, am ales sa procedez intr-un anumit fel fara sa-mi mai furnizez motive si am incetat sa ma mai intreb cum ar fi daca nu.

Hotararea aduce dupa sine asumare, onorarea cuvantului, responsabilitate, multumire. Cine ar schimba asta pe nehotarare?

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. Aprilie 14, 2008 10:53 am

    Intr-adevar, ceea ce aduce cu sine hotararea este incomparabil mai mult decat ceea ce aduce cu sine o stare de nehotarare, taraganare. Si ai dreptate ca alegerea nu este totuna cu decizia. Acel fapt ca alegem ceea ce a fost decis deja – alegem intre doua decizii – ne face sa nu ne simtim in power si sa tot taraganam.

  2. Aprilie 14, 2008 1:43 pm

    @Raluca: nu am prea inteles asta: „Acel fapt ca alegem ceea ce a fost decis deja – alegem intre doua decizii – ne face sa nu ne simtim in power si sa tot taraganam.”

  3. Aprilie 14, 2008 7:54 pm

    Din mai multe probleme ai făcut una singură. Discuţia se sparge în două:
    – ai ales ceva din motive obiective (mărul e mai ieftin). Aici problema e simplă, te întinzi cât îţi permite pătura. Şi eu aş vrea o Impreza WRX STi, dar nu mi-am putut-o permite şi am ales o maşină de 3 ori mai ieftină. Asta nu înseamnă neapărat că sunt nemulţumit cu Accentul meu…Dar mereu e loc de mai bine.
    – iei o decizie proastă, din motive subiective (mărul are mai puţine calorii, mai dau jos din şunci), revii asupra ei şi încerci să te convingi că totuşi ai luat decizia bună (parcă totuşi era mai bună banana, dar mărul nu îngraşă). Aici apare problema asumării deciziei luate!

  4. Aprilie 15, 2008 9:32 am

    @Tudor: cum iti dai seama ca unele sunt motive obiective si unele subiective? Pana la urma si banii sunt subiectivi pentru ca poti sa ai control asupra cat castigi si cat cheltui (deci cat iti permiti). Daca ravnesti la Subaru inseamna ca nu ti-ai ales masina actuala, ci doar a fost o decizie de conjunctura. Ai ales Impreza si acum muncesti pentru ea. 🙂
    Uite de exemplu intr-o casnicie: te casatoresti cu o tipa care nu este nici prea frumoasa nici prea desteapta si stii ca tu ti-ai fi dorit un fotomodel dar momentan nu iti poti permite s-o cuceresti. In varianta ta spui: de fapt eu mi-am ales nevasta, dar stiu ca se poate mai bine si la un moment dat voi avea. Asta nu este alegere si nici hotarare, este forta imprejurarii. Daca ti-ai alege nevasta ai sti ca ea este pentru tine si punct.

  5. Orfeu permalink
    Aprilie 15, 2008 1:16 pm

    Tare asta cu casatoria. E ceva in genul „de urata nu-i frumoasa, da’i desteapta proasta dracului.”

  6. Alina permalink
    Aprilie 15, 2008 8:45 pm

    IMHO: In afara de functiile primordiale (gen respiratie, bataile inimii) omul traieste in continuu intr-un mediu binar: Da sau Nu. Ia mii de decizii pe minut, de la decizii simple la decizii complexe. Tot ce difera intre situatii e numarul de intrari aplicate. Cu cat numarul este mai mare cu atat decizia se ia mai grea pentru ca si iesirile pot fi multiple. Aceasta a fost partea inginereasca.
    In exemple concrete. Ploua afara ma imbrac mai gros. Decizie relativ simpla, un singura intrare o singura concluzie.
    Trebuie sa schimb jobul. Deja numarul de intrari primite este foarte mare: ce optiuni am de viitor, ce firma aleg, ce imi place, ce as vrea sa am in viitor etc. Si in fct de aceste intrari ai si o multitudine de raspunsuri. Cred ca la un momemt dat decizia e luata in functie de ponderile pe care le acordam lucrurilor implicate in proces.
    Eu cred ca atunci cand crezi ca nu poti lua o decizie cel mai simplu e sa iei o foaie de hartie sa tragi 2 coloane in care sa pui + si – si la final sa tragi linie.
    Dupa ce decizia a fost luata nu trebuie sa te mai gandesti, a fost bine nu a fost, ci sa vezi rezultatele concrete. Daca ajungi la concluzia ca se putea mai bine, data viitoare stii sa reactionezi. Ca o retea neuronala care invata din experienta:)

  7. Aprilie 15, 2008 9:59 pm

    Oricum ai lua-o a decide inseamna a alege, a alege inseamna a renunta. Cand gasesti niste criterii pentru a masura decizia/alegerea, aceasta se intampla natural. Insa atunci cand nu identifici modalitati de a motiva decizia, aceasta se naste insotita de indoiala, de intrebari privind legitimitatea ei.

  8. Aprilie 16, 2008 8:55 am

    @Vorbesc singur: criteriile si motivele actioneaza ca si constrangeri. Manac asta pentru ca are mai putine calorii, imi cumpar Dacie pentru ca e mai ieftina. Nu ti se pare?
    Exista situatii insa in care alegem ceva si oricate intrebari ni s-ar pune, nu stim sa raspundem de ce. Pentru ca nu ne vedem pe noi ca motiv. Atunci alegem.

  9. Aprilie 16, 2008 10:08 pm

    @Cristina: in general e adevarat, motivatia poate veni ca o constrangere. Insa „mananc asta pentru ca are mai putine calorii” nu e o constrangere, este doar o motivatie. Pot foarte usor sa mananc si altceva cu mai multe calorii, este doar o alegere. Da, cumpar o masina ieftina si este o constrangere daca nu am mai multi bani disponibili. Atunci nu am de ales, este singura varianta. Deci este constrangere.
    Atunci cand alegi fara a avea un fundament motivational… te lasi la mana liberului arbitru. Si poti regreta dupa aceea alegerea facuta.

  10. Aprilie 16, 2008 10:16 pm

    @Vorbesc singur: din ce spui tu inteleg ca liberul arbitru ar fi ceva rau.

  11. Aprilie 16, 2008 11:16 pm

    Nu e ceva rau. E loterie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: