Skip to content

Probleme…

Decembrie 27, 2007

Un titlu cam ciudat pentru o atmosfera atat de minunata precum cea de sarbatori. Insa intamplarea face ca anul acesta a fost pentru mine unul cu adevarat problematic, cu un sfarsit si mai problematic si pe deasupra una din cartile de pe noptiera imi da ghies si mai tare sa ma gandesc la sensul si efectul problemelor. 

Dar banuiesc ca putini sunt cei care, atunci cand au probleme, se gandesc ca acestea ar avea un sens altul decat cel de a-i aduce in pragul disperarii si de a-i face nefericiti. Va amintiti de acum vechile probleme de matematica care ne umpleau temele pentru acasa si in copilarie si adolescenta si despre care eu credeam ca sunt facute de niste oameni care probabil alta treaba nu au decat sa ne dea noua batai de cap. Va inchipuiti ca am fi invatat vreodata matematica fara acele probleme? 

Nu poate exista progres  si invatare in absenta problemelor. Dobandirea unor noi cunostinte  se petrece doar in anumite conditii propice precum: punerea la indoiala a unei stari de fapt, absenta unor date necesare, curiozitate, penurie, suferinta, pericol etc. Si toate aceste conditii poarta un nume generic: durere. Benjamin Franklin spunea “lucrurile care dor instruiesc”.  

Atunci ce motiv am avea sa ne temem de probleme? Ar fi ca si cum ne-am teme sa progresam si sa invatam. Oamenii intelepti nu se tem de probleme, le asteapta. Insa multi dintre noi, temandu-ne de durerea care vine la pachet cu problemele, incercam sa le evitam, sa le amanam, sa pretindem ca nu exista. Luam chiar medicamente sau folosim stimulente (alcool, droguri) care sa ne ajute sa uitam de probleme, ceea ce nu face decat sa amane rezolvarea lor, nicidecum nu duce la solutionare. 

Mare parte din atitudinea noastra fata de probleme este invatata in copilarie, de la parinti. Fiind figuri importante si cu autoritate deplina asupra noastra in primii ani de viata, felul in care ei trateaza probleme ne influenteaza propria noastra imagine despre probleme. Mai grav este ca o tendinta permanenta de evitare, uitare, amanare a problemelor sta la baza bolilor psihice. Mi se pare foarte important pentru cei care sunt parinti sa aiba grija ca educatia pe care o dau copilor sa includa si necesitatea de a suferi pentru a se dezvolta si a invata. 

Va propun un mic exercitiu. Incercati sa va reamintiti cum va comportati in scoala primara dupa ce veneati de la ore: Sunteti printre cei care alergau repede afara sa se joace cu prietenii sau sa faca un level la ultimul joc pe computer sau faceati orice altceva va facea placere si lasati temele pentru a doua zi pe mai tarziu? Sau sunteti dintre cei care se grabeau sa inceapa temele cat mai curand ca sa termine la timp sa prinda o runda de fotbal sau episodul de desene animate preferate? Sunteti printre cei care prefera sa manance glazura de pe prajitura, lasand restul in farfurie sau mancati in intregime prajitura desi va place mai mult glazura?  

Raspunsul la acest gen de intrebari poate oferi indicii asupra atitudinii pe care o aveti fata de probleme. Le amanati/ignorati sau le infruntati/rezolvati? Vreti sa va bucurati mai intai si sa lasati partea mai putin placuta la final sau incepeti cu ce e mai greu pentru a obtine satisfactia la final? Felul in care ati raspuns la exercitiul propus mai sus poate fi un indiciu insa poate fi si o alegere conjucturala. Daca vreti sa descoperiti cum tratati problemele, trebuie sa va examinati comportamentul in profunzime si mai multe situatii.  

 Scott Peck are 4 instrumente pe care ni le recomanda pentru a experimenta intr-un mod constructiv durerea adusa de problemele cu care ne confruntam:

– amanarea satisfactiei

– acceptarea responsabilitatii

– devotamentul fata de adevar

– echilibrul 

Mi se par foarte clar exprimate si veridice aceste instrumente pentru rezolvarea problemelor. Nu poti rezolva o problema daca preferi sa te bucuri de absenta ei. Nu poti rezolva o problema daca spui ca nu este problema ta. Nu poti rezolva o problema daca spui ca nu ai o problema. Nu poti rezolva o problema daca iti asumi responsabilitati care nu-ti apartin. 

Acum ceva vreme m-am incapatanat sa mentin o situatie care imi aducea un dram de bucurie si satisfactie si tone de probleme, neincredere si umilinta. Si asta pentru ca renuntarea la acea stare de fapt insemna o durere si mai mare inainte de a ajunge la restabilirea increderii si respectului fata de mine insumi. Ma agatam pur si simplu de micile si rarele bucurii, promitandu-mi ca de maine voi lua decizia care trebuie. Numai ca ziua aceea intarzia sa vina. Eu o intarziam. Nu voiam sa ma confrunt cu problema si cu suferinta atunci.  

Sunt de altfel si multi oameni in jurul meu care, de teama suferintei prin care ar putea trece, pierd lucruri cu adevarat valoroase si care le-ar aduce multa bucurie. In absenta curajului si a unei discipline sanatoase, acestia persista in situatii mediocre si, desi isi dau seama ca trebuie sa rezolve problema, nu o fac, cerand tot mai mult timp de gandire si de pregatire. E intotdeauna mai usor sa vezi problemele din exterior, cand nu esti personal afectat si e si mai usor sa judeci. E mai greu sa ajuti pe cel ce se confrunta cu problema sa o constientizeze si sa o infrunte. 

Desi nu m-as caracteriza ca o persoana care mananca intai glazura, m-am regasit in situatii in care am preferat sa ma bucur intai si apoi ma doara. Este uman sa eviti durerea insa stiu in acelasi timp ca nu am invatat nimic din acele situatii. Daca copilul nu pune degetul in flacara nu va sti niciodata cat de dureros este sa faci asta si cat de periculos este focul. Copii invata cel mai mult pentru ca nu se tem. 

 N-as baga mana in foc ca nu voi mai evita suferinta, insa in mod clar privesc mult mai prietenos problemele. Un amic spunea la un moment dat ca ar vrea sa fie tot timpul sarac pentru ca atunci are cele mai geniale idei de afaceri. Parerea mea este ca e foarte important sa invatam permananet insa nu trebuie sa uitam sa ne mai si bucuram. Iar satisfactia este si mai mare atunci cand efortul depus anterior a fost mai mare. 

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Orfeu permalink
    Ianuarie 3, 2008 6:55 pm

    Partea cu a fi sarac si a avea idei de afaceri nu e grea. Toata lumea are idei. A face bani din ele e mai greu. Problema dupa ce faci bani e sa ii pastrezi :).

Trackbacks

  1. Sometimes when you lose you win « My web…side

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: