Skip to content

Prietenul la nevoie se cunoaste

Septembrie 19, 2007

Cred ca nu ati mai auzit de mult un proverb de la mine dar astazi chiar am fost inspirata.

Uneori ai surprize placute, uneori mai putin placute. Saptamana trecuta iar mi-au verificat pungasii incuietoarea la usa si ajunsa acasa la ora 21.00 dupa o zi intreaga de munca, in timp ce stateam disperata in fata usii care refuza sa se deschida m-am gandit la asta: averea si succesul pe care le ai in viata nu valoreaza nimic atunci cand te trezesti ca nu ai prieteni care sa-ti poata oferi ajutorul atunci cand ai nevoie. Succesul se masoara in cati prieteni ai care sunt alaturi de tine si care sunt gata sa renunte la o seara linistita dupa o zi obositoare pentru a te ajuta sa iesi din necaz. Si asta nu ca as avea eu avere sau as fi pe culmile succesului, insa toata lumea munceste pentru ele ca si cum ar fi ultimul scop in viata.

Probabil sunt unii care vor spune ca banii ar fi rezolvat problema. Sigur. Ia sa vedem pe cine suna ei la 12 noaptea, dupa ce politia le-a daramat usa si au pus un scaun ca s-o sprijine, sa ii dea bani ca sa rezolve problema. Prieteni sunt cei care se ofera sa mearga in miezul noptii la Metro ca sa cumpere broasca noua si cei care stau pana la 2 dimineata s-o monteze.

M-am decis: nu mai vreau prieteni care se declara cu sufletul alaturi de mine cand tot ce ii desparte de mine sunt cateva cartiere in Bucuresti. Nu mai vreau prieteni care obisnuindu-se sa ceara si sa primeasca, uita cum se ofera si se folosesc de pretexte penibile.

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Orfeu permalink
    Septembrie 19, 2007 11:42 am

    „Da bine si apoi arunca-l in mare.”

  2. Orfeu permalink
    Septembrie 19, 2007 11:43 am

    Scuze, corect e „Fa bine si apoi arunca-l in mare.”

  3. Septembrie 19, 2007 11:45 am

    Asa, and your point is….

  4. Orfeu permalink
    Septembrie 19, 2007 11:54 am

    Era un basm arab. Un om facea mult bine si nu astepta nimic in schimb. Si acest om avea un fiu care il intreba de ce e asa. La care tatal ii spunea „Fa bine si apoi arunca-l in mare.” Bineinteles ca la un moment dat omul moare, nu exact bogat si prea fericit si fiul ii spune „Unde e binele pe care l-ai facut si l-ai aruncat in mare?” Apoi fiul pleaca in lume intalneste un strain si trece prin mai multe aventuri prin care se casatoreste cu fiica sultanului (se pare ca in basme asta e un simbol de succes 🙂 ) si asta datorita strainului pe care l-a intalnit. Si dupa toate il intreaba pe strain cine e si acesta ii spune „Eu sunt binele pe care tatal tau l-a aruncat in mare.”

    Basme :))!!

  5. Septembrie 19, 2007 12:57 pm

    Foarte frumos! Chiar nu stiam povestea, insa stiam zicala si intelegeam altceva din ea. Credeam ca se refera la ceea ce spun americanii cu „no good deed goes unpunished”.

  6. Orfeu permalink
    Septembrie 19, 2007 10:08 pm

    Nu prea ai cum sa sti povestea ca lumea nu prea citeste basme arabe. De obicei se limiteaza la „1001 de nopti” probabil din cauza partilor licentioase.

    Imi pare rau ca trebuit sa ti se sparga usa pentru a-ti evalua lista de prieteni.

  7. Septembrie 20, 2007 10:03 am

    Sa nu-ti para. Mie nu imi pare. Oamenii reactioneaza de obicei la socuri, nu la lucrurile bune care li se intampla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: