Skip to content

Credem ceea ce ne place…

August 9, 2007

…vedem ceea ce ne asteptam sa vedem, auzim ceea ce dorim sa auzim. Cam atat de subiectivi suntem. Cum am ajuns sa facem asta?

Scriam acum cateva zile despre perceptii si tema de fata are foarte mare legatura cu perceptiile.

De multe ori mi s-a intamplat sa discut despre o carte sau un film cu persoane diferite si sa remarc ca fiecare a retinut o alta scena, un alt personaj sau o alta morala din povestea respectiva. Memoria si intelegerea ne sunt afectate de aceleasi mecanisme. Asimilarea informatiilor cu care ne intalnim zilnic este marcata cel putin de afectivitate, de experienta, interese si motivatii. Probabil ca cei mai obiectivi sunt copiii in etapa de asimilare a primelor cunostinte. Ulterior suntem conditionati de ce am acumulat.

Daca o persoana iubeste pe alta orice semn de atentie si de interes din partea celuilalt va fi interpretat ca dovada de dragoste. Ex.: Daca ma intreaba colega daca nu vreau sa-mi cumpere ceva de mancare cand merge la chiosk, e clar, interpretez ca are o slabiciune pentru mine. Mai mult, afectivitatea ne face sa vedem totul distinct si aproape. Micul Print al lui Exupery spunea ca si-ar putea recunoaste vulpea dintr-o intreaga haita de vulpi asemanatoare pentru ca era vulpea lui.

Daca stii ca cineva din grupul tau barfeste sistematic pe toata lumea, data viitoare cand vei auzi o calomnie la adresa ta vei fi sigur ca vine de la acea persoana. Un manager care a avut experiente neplacute cu subordonati lenesi si nepasatori isi va forma o opinie generalizata ca angajatilor nu le place munca si trebuie sa stai mereu cu ochii pe ei. De cate ori cineva cere o invoire pentru o problema de sanatate el va gandi ca angajatul minte si e perfect sanatos si nu vine la munca pentru ca e lenes. Experienta isi spune cuvantul, cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt.

Sa presupunem ca te afli la o petrecere la care faci cunostinta cu foarte multi oameni noi. Daca tocmai esti in cautarea unui apartament de cumparat il vei retine mai usor si ti se va parea mai simpatic tipul scund cu ochelari despre care ai aflat ca lucreaza la o agentie imobiliara. Interesele ne afecteaza pana si manifestarea simpatiei/antipatiei.

Un exemplu clasic este cel al descrierilor personale. Fiecare are o imagine despre el insusi (personalitate, calitati, defecte, comportamant) pe care si-a format-o pe parcursul vietii. Uneori imaginea este rezultatul unor proiectii (asa imi doresc/e bine/se cere sa fiu) si individul nu mai face diferenta intre ce isi doreste si realitatea concreta. Alteori povestim despre noi cu vorbele celorlalti pentru ca asa ni s-a spus ca suntem(si aici avem ca surse: horoscop, teste de personalitate, feedback de la prieteni). Cand sunt invitati sa se descrie la un interviu pentru un job, candidatii isi vor adapta discursul la personalitatea intervievatorului, incercand sa ghiceasca ce asteapta acesta sa auda. O fac inconstient majoritatea. La fel, un barbat incearca sa cucereasca o femeie spunandu-i ceea ce aceasta vrea sa auda si ulterior va avea dificultati in a sustine povestea, ca si candidatul.

Toate exemplele de mai sus ar putea fi reduse la un singur cuvant: subiectivitate. Imi place sa spun ca adevarul este relativ, adica tot subiectiv. Nu pot sa fiu de acord cu adevarul absolut al lui Platon. Individul sau eliberat de lanturi (sentimente, interese, experienta) mi se pare o utopie. Probabil sunt multi care m-ar contrazice. Eu mai astept inca sa intalnesc acest adevar absolut, mai presus de oameni.

Intr-o disputa intre doua persoane fiecare are partea sa de adevar, dreptatea lui. Ce putem face?

Constientizarea mecanismelor care determina selectia informatiilor este primul pas. Daca suntem subiectivi macar sa fim constienti de asta. Ne ajuta enorm verificarea constanta ceea ce am inteles/auzit/vazut cu interlocutorul nostru. Intrebati inainte de a trage o concluzie, verificati definitiile termenilor cu interlocutorii vostri. Si de asemenea ne mai salveaza opiniile neutre insa si acestea sunt subiective fiind emise tot de oameni. Ce putem sa speram este ca ne vor da o alta perspectiva asupra lucrurilor.

Case study: Ieri un coleg a imprumutat un incarcator de telefon de la mine si mi-a promis ca il va aduce in 10 minute. Bineinteles eu nu am crezut asta, am luat-o ca pe-o gluma. Cand mi l-a inapoiat peste vreo 2 ore am vrut sa ii intorc gluma reprosandu-i ca a a depasit cele 10 minute si si-a incalcat promisiunea. Care credeti ca este experienta colegului legata de mine care l-ar face sa ia in serios reprosul? 😛

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. August 9, 2007 5:07 pm

    „Intrebati inainte de a trage o concluzie”…:))

    inspirata din realitate faza asta, nu? ma intreb de ce ma simt cu musca pe caciula 😛

Trackbacks

  1. Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, le vedem asa cum suntem noi. (Talmud) « My web…side

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: