Skip to content

Demonii de birou

August 7, 2007

Ne confruntam zilnic cu diversitatea personalitatilor din organizatiile in care lucram si ceea ce ne invata bunul simt si cursurile de comunicare este sa acceptam si sa-i intelegem pe cei din jur asa cum sunt.

Axioma: Cu cat compania are un numar mai mare de angajati cu atat diversitatea este mai evidenta. Ganditi-va ca atunci cand lucrati in cadrul unor echipe numeroase de 10-20 de persoane care la randul lor interactioneaza cu altele la fel, sansele sa intalniti tipologii distincte sunt foarte mari. Intr-un lac traiesc cateva specii care in mod sigur inoata in vecinatate; in ocean exista atatea specii incat unele nici macar nu ajung sa se intalneasca in cursul existentei lor.

Ei bine, intr-un grup numeros de oameni intotdeauna se vor strecura pe neobservate si indivizi nocivi. Le-am spus eu demoni in titlu. De fapt „aprecierea” nu imi apartine, am intalnit-o intr-una din calatoriile mele pe amazon.com in subtitlul unei carti care se dorea un ghid de supravietuire al managerului dintr-o companie in contactul zilnic cu aceste personalitati nocive. Intamplarea facea ca exact in acea perioada sa fiu confruntata cu o specie de „demon de birou” si coincidenta m-a amuzat. Mai tarziu am vazut ca exista o intreaga serie de carti pe aceasta tema scrise peste ocean, fapt care ma face sa cred ca nord americanii sunt inaintea noastra si la capitolul: bolile mediului corporatist. Snakes in Suits si Emotional Vampires sunt carti care isi propun de asemenea sa ofere ajutor.

Iata cateva tipuri de demoni pe care ii putem intalni la birou:

Sensibilul – este mereu afectat de tonul/privirea/comportamentul colegilor. Trebuie tratat cu atentie, ca si cum ar fi vorba de un portelan chinezesc. Nu poti sa ii spui direct ca nu si-a facut treaba cum trebuie pentru ca va incepe sa planga. Mai mult, ca manager, nu-l vei avea doar pe el pe cap, ci si pe restul echipei care trebuie permanent instruita cum sa-l trateze. Rezultatul: consum foarte mare de energie in interactiunea cu el

Arogantul – nu este nimeni mai bun ca el, degeaba incerci sa-l convingi sa accepte ca exista si alte variante de abordare. A lui este perfecta. Nu poate lucra cu nimeni in echipa, nu se oboseste sa convinga pentru ca lui i se pare evident. E vina celorlalti ca nu inteleg.

Negativul – spune din start ca nu va merge. Exact cand te aflai in mijlocul unei prezentari entuziaste menite sa mobilizeze echipa, el incepe sa enumere problemele ce pot aparea si se plange ca nu veti reusi niciodata cu resursele pe care le aveti. Sunt sanse mari sa le distruga increderea tuturor daca este convingator.

Protejatul – de obicei este simpatia/ruda/un bun prieten al sefului cel mare. Nu poate fi atins, mutat, certat, penalizat, concediat. Desi simti ca trage echipa in jos, trebuie sa il pastrezi, ba mai mult sau il lauzi uneori in fata celorlalti. Cel mai probabil memebrii echipei se vor simti frustrati, nedreptatiti.

Ambitiosul – calca peste cadavre ca sa ajunga sus. Iese mereu in fata, se lauda pentru orice nimic pe care l-a facut, isi asuma merite care nu i se cuvin. De obicei nu se da in laturi de la furt, minciuna, barfa, ca sa intre in gratiile sefului.

Si lista poate continua. Voi ce demoni de birou ati intalnit?

Cert e ca toate aceste tipuri de oameni ajung in sanul organizatiilor trecand de vigilenta celor care recruteaza si colegilor le ramane sarcina de a se descurca cu ei. Sunt prima ca recunoaste ca oamenii sunt diferiti, trebuie acceptati asa si tratati diferit, insa cum trebuie sa procedam cand comportamentul unora ne agreseaza personalitatea proprie?

Pe scurt variantele ar fi:

-ii toleram si incercam sa ne adaptam comportamentul la cerintele lor

-ii scoatem in afara grupului

-ii infruntam si ii facem constienti de efectul nociv pe care il au asupra celor din jur 

Toleranta este intotdeauna raspunsul? Ce spuneti de educare? De ce ar trebui sa ne lasam afectati, intr-un cuvant sa fim pasivi sau reactivi? Am putea incerca sa fim activi/proactivi si in felul acesta sa avem un cuvant de spus. La care se adauga satisfactia de a fi transformat un om. Aveti insa grija, infruntarea directa nu este intotdeauna si cea mai eficienta in lupta cu demonii… 

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. August 7, 2007 7:48 pm

    Eu sunt convinsa ca infruntarea directa si „educarea” sunt cele mai bune solutii.

    Mi se pare totusi ca ai fost putin cam dura cu cuvantul „demoni” – in felul asta fiecare dintre noi ar putea fi un demon, fiecare dintre noi are ceva ce ii „calca pe bataturi” pe cei din jur. Chiar asta citisem intr-o carte vara trecuta – exista peste 60 de tipilogii care ii pot enerva pe cei din jur, de unde rezulta ca aproape oricare dintre noi poate deveni un astfel de factor perturbator.

    Si cea mai buna solutie este in mod sigur „educarea” respectivului „demon” – o sa vedeti cu mare bucurie ca de multe ori ei nici macar nu sunt rau intentionati, ci doar ei insisi. S-ar putea ca atunci cand realizeaza cat de mult deranjeaza si cand le dati o motivatie sa se schimbe, s-ar putea sa aveti surprize placute 🙂

  2. Cristina permalink
    August 7, 2007 7:59 pm

    Hm, chiar vorbeam astazi cu un prieten care ma intreba ce fel de demon cred ca este el. Si i-am spus ca este demonul sau propriu. Si asa e, uneori putem fi noi insine demoni.
    Oricum, cuvantul ar trebui sa fie o metafora, nu am pretentii ca scriu literatura oculta. 🙂
    Fiecare dintre noi avem trasaturi de comportament mai mult sau mai putin frumoase; devenim „demoni” cand consumam energia celor din jur.

  3. August 8, 2007 11:25 am

    Nu poti placea tuturor. Undeva am citit ca daca nu ai nici un dusman, atunci esti ipocrit:). Si sunt de acord cu acest lucru. Nu este cazul sa scoatem sabiile si sa transformam biroul intr-un camp de lucru, dar am putea accepta ca acesta este un fenomen natural si am putea sa-i respectam pe cei care nu ne plac sau pe care nu ii placem de dragul indeplinirii scopului pentru care ne aflam intr-o organizatie. Eu as spune ca devii „demon”, in acceptiunea adusa in discutie de catre Cristina, atunci cand suma trasaturilor care deranjeaza pe ceilalti este mai mare decat X. X-ul urmand a fi definit de fiecare grup in parte, in functie de gradul de toleranta al fiecarei culturi organizationale. Prin urmare, nu este grav ca exista „demoni”, este grav atunci cand lipseste bunul simt. Chiar daca ai fost insuportabil intr-o zi, este vital sa ai bunul simt sa intelegi acest lucru, fie pe cont propriu, fie in urma semnalelor care vin din partea colegilor, si sa incerci sa ii deranjezi pe cei din jurul tau cat mai putin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: