Skip to content

Angajatii vin pentru companie si pleaca din cauza managerului

Iulie 23, 2007

Cele mai multe cercetari care s-au facut pentru a determina care sunt factorii de atragere si de retinere a angajatilor in companii au relevat faptul ca oamenii isi aleg jobul in functie de companie (ceea ce inseamna: domeniul in care activeaza, renumele firmei si politica salariala). Daca bunul nume al companiei in exterior are un rol foarte important in recrutarea celor mai buni, pastrarea lor este cu totul alta poveste. Investitia in PR, employer branding, publicitate de recrutare nu se justifica fara formarea unor manageri pregatiti sa coordoneze echipe si sa faca fata situatiilor dificile care apar.

Un studiu Gallup efectuat pe 80 000 de manageri a aratat faptul ca in companii care sunt overall profitabile si au un bun renume pe piata pot exista echipe/departamente nefunctionale care nu fac decat sa traga media in jos. Practic compania pune la dispozitie pentru toti aceleasi resurse, impune aceleasi reguli si acelasi sistem de beneficii. Ceea ce se intampla la nivel de departament este insa responsabilitatea managerilor. Ei impun standarde de performanta, incurajeaza/descurajeaza oameni, dau exemplu personal, seteaza obiective si organizeaza activitati.

Studiul Gallup a dezvaluit o situatie surprinzatoare intr-o mare companie de retail cu magazine raspandite in toate statele americane: desi filosofia companiei, aspectul/dotarea si aprovizionarea magazinelor erau aceleazi peste tot, unele magazine aveau echipe demotivate si nemultumite, stare care se rasfrangea asupra productivitatii angajatilor si implicit asupra profiturilor fiecarui magazin. Salariile si resursele puse la dispozitie erau la fel pe tot cuprinsul tarii insa ceea ce era diferit erau managerii care se aflau in fruntea magazinelor. Cercetarea a dovedit ca nemultumirile lucratorilor porneau de la managerii unitatilor care nu transmiteau clar atributiile fiecarui post si asteptarile pe care le aveau de la angajati sau nu se preocupau de ceea ce ii motiveaza sau de dezvoltarea lor personala.

Cum se ajunge la o astfel de situatie? In general promovarea sau angajarea managerilor se face pe baza competentelor lor de specialitate (in domeniul in care lucreaza) sau pe baza vechimii si mai putin pentru abilitatile lor de manageri. Insa nu este o regula ca un bun specialist sa fie si un bun manager. Ceea ce trebuie sa stie un bun manager se poate rezuma pe scurt la:  sa selecteze oamenii potriviti, sa le defineasca rolul, sa le gaseasca motivatia si sa-i ajute sa se dezvolte.

Angajatii au nevoi din prima clipa in care pasesc intr-o companie noua. Mai intai ei vor sa stie care sunt asteptarile managerului privind activitatea lor si ce au de facut cu exactitate. In timp aceste nevoi evolueaza. Ei asteapta ca managerul sa se preocupe de ei, sa le cunoasca motivatia si le ofere posibilitatea de a creste si se dezvolta. Nu este necesar ca aceste nevoi sa fie satisfacute in aceasta ordine. Se intampla ca angajatul sa se bucure de o relatie buna cu seful insa sa nu stie exact ceea ce are de facut. Sau managerul ii poate cunoaste motivatiile insa sa nu isi exprime clar asteptarile fata de angajat. Aceste nevoi neacoperite erodeaza in timp dorinta de implicare si productivitatea angajatului ajungand sa-l determine sa paraseasca compania.  Iata de ce apar cazuri in care, desi angajatului demisionar i se face o contraoferta foarte avantajoasa, acesta refuza sa ramana alaturi de un manager care nu corespunde asteptarilor sale. Isi paraseste managerul si nu compania.

De multe ori o companie cu probleme de productivitate si cu fluctuatie de personal cauta explicatia si ajutorul din exterior, incearca „retete de succes” ale altor companii fara a cauta in interior propriile resurse de crestere: managerii talentati. Acestia se afla cu siguranta in fiecare companie profitabila si modelele lor de lucru cu oamenii ar putea fi preluate cu succes la nivelul intregii organizatii. 

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. orfeu permalink
    Iulie 24, 2007 10:07 am

    Deci pana la urma omul sfinteste locul :).
    Ceea ce am remarcat la manageri e ca nu inteleg ca totul e o relatie de colaborare. El, managerul, se lauda mai departe cu munca pe care o fac eu, daca eu nu sunt bun se rasfrange si asupra lui. Insa el imi vinde munca mai departe, daca nu cred ca ma reprezinta bine, atunci e o problema pentru mine.
    De fiecare data cand am plecat de la o firma a fost intr-adevar din cauza managerului. Amuzanta era siguranta acestor oameni ca nu vor pati nimic. Ideea e ca si managerul e tot un angajat si are aceleasi obligati si drepturi ca si subordonatul sau.

  2. iulia permalink
    Iulie 24, 2007 10:41 am

    e absolut adevarat…toti suntem niste angajati in serviciul unora…

  3. Bogdan permalink
    Iulie 25, 2007 3:40 pm

    Foarte misto informatia

  4. Cristian permalink
    August 11, 2008 9:29 pm

    La un singur serviciu m-a scos mai tare din sarite manager-ul, dar n-as putea zice ca am plecat din cauza lui. Erau mai multi manageri de vina 🙂 … cadrul in care imi desfasuram activitatea nu era chiar cel mai fericit, mai putea fi imbunatatit.

Trackbacks

  1. Contractul psihologic « My web…side

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: