Skip to content

Perfectiune

Iulie 15, 2007

Am crezut intotdeauna ca perfectiunea este relativa, tine de oameni, de fiecare dintre noi. Dar de curand am descoperit ca sunt persoane care definesc perfectiunea absoluta. A fost ceva nou pentru mine.De exemplu, imi imaginez jobul perfect pentru mine independent de competentele si punctele mele slabe. Sunt un individ deschis, imi place contactul permanent cu oamenii, imi place sa calatoresc si sa vad mereu locuri si oameni noi, prefer poezia cifrelor, nitel dezorganizat si uituc, dar compensez cu farmecul personal. Si imi imaginez jobul perfect ca fiind unul de Director financiar-contabil la o mare multinationala (e la moda asta cu multinationala) pentru ca am auzit ca este un job foarte bine platit si asta mi-ar asigura satisfacerea viselor pe care le am.

Daca nu stiu cine sunt cum pot sa stiu ce-mi doresc si daca stiu cine sunt cum pot ignora asta? Un om intelept spunea o data ca daca nu stii unde te afli n-o sa stii cum sa ajungi unde ti-ai propus. Pe harta trebuie mai intai sa-ti fixezi locul in care te afli si apoi sa vezi care sunt caile spre destinatia aleasa. Si de fiecare data, caile difera in functie de locul in care esti. 

Cred ca am divagat putin de la subiect. Vorbeam despre perfectiune absoluta. Ma intreb ce se intampla in momentul in care individul se afla fata in fata cu perfectiunea pe care si-a imaginat-o. Este fericit? Poate trai cu ea? Bucuria ca are ceea ce a visat compenseaza neajunsurile realitatii? Discordanta dintre ce are nevoie cu adevarat si ceea ce cere si i se ofera nu-i va crea oare disconfort. Bineinteles, sa nu exclud varianta adaptarii la perfectiune, pentru ca noi oamenii suntem extrem de adaptabili. Insa ramane intrebarea daca nu cumva energia consumata in adaptare ar putea fi folosita cu efect dublu in identificarea corecta a asteptarilor si accentuarea punctelor tari pe care le avem deja. 

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. Iulie 15, 2007 2:07 pm

    E adevarat ca daca nu stii unde te afli, nu prea stii cum sa ajungi la destinatie din simplul motiv ca nu ai cum sa faci legatura dintre cele doua puncte (noroc ca s-a inventat GPS-ul;)).
    In schimb, chiar daca nu te cunosti, e posibil sa stii foarte clar ce-ti doresti, iar in functie de acest „ce-t doresti” sa te „autoeduci”, astfel incat sa te transformi in individul care intruneste toate criteriile necesare pentru a obitine „ce-ti doresti”.

  2. thewebme permalink
    Iulie 15, 2007 10:33 pm

    Hm, am o obiectie la autoeducare. Cum stii ce transformi daca nu stii ce ai deja? Exemplu: De unde stii ce trebuie sa-ti imbunatatesti la limba engleza daca nu stii la ce nivel esti?

  3. Iulie 15, 2007 10:43 pm

    Daca pentru ceea ce ti-ai propus sa faci, ai nevoie sa cunosti limba engleza, inveti limba engleza. Nu conteaza la ce nivel esti acum, pur si simplu tinzi spre mai bine. 🙂

  4. thewebme permalink
    Iulie 15, 2007 10:55 pm

    Tinzi spre mai bine. Dar atingi perfectiunea absoluta? Ca asta era intrebarea.

  5. iulia permalink
    Iulie 16, 2007 11:19 am

    sa ajungi la Dumnezeu e mai greu…numai EL e PERFECTIUNE SI ABSOLUT

  6. Orfeu permalink
    Iulie 16, 2007 12:47 pm

    Daca atingi perfectiunea, poti la fel de bine sa te si sinucizi, ca de acolo nu prea mai de ce sa traiesti.

  7. Iulie 16, 2007 1:32 pm

    Discutia aceasta ma duce cu gandul la conceptul de relativitate. Absolut vs. relativ… Pentru ce pledati? Eu vad absolutismul ca pe ceva static, iar relativismul ca pe ceva dinamic. Totul este dinamic in lumea in care traim, materia este in continua miscare…nimic nu dispare, totul se transforma…deci totul este relativ. Atunci de ce exista conceptul de absolutism? Care este scopul lui? O sa ma mai gandesc la asta si revin cu un raspuns.:)

  8. Orfeu permalink
    Iulie 16, 2007 1:40 pm

    Pai absolutl exista, doar e in sistemul lui de referinte. Daca iti este suficient Newton, si cred ca suntem multi care suntem multumiti numai cu mecanica lui, atunci printr-un punct exterior unei drepte nu poate trece decat o singura paralela.
    Pot sa argumenteze multi ca nu poate trece nici una, sau o infinitate, pentru sistemul nostru de referinta adevarul antic este absolut, restul poate fi in cel mai bun caz masturbare intelectuala. Cand ma misc in sistemul lui Riemann nu numai ca acel adevar nu mai este absolut, dar toata lumea pe care o stiam se rescrie, dar sunt deja intr-un alt sistem de referinta.
    Noi consideram ca viata nu poate fi altfel decat bazata pe carbon. De ce nu poate fi bazata pe siliciu sa zicem? Fiindca nu e in sistemul nostru.

  9. thewebme permalink
    Iulie 16, 2007 1:43 pm

    Hm, pot sa vin eu cu o varianta de raspuns?
    Absolutismul a fost inventat de cei care aveau nevoie de un model care sa le justifice incapacitatea/lenea de a se adapta la ce se intampla. Le e mai usor sa spuna ca un lucru poate fi facut intr-un singur fel foarte bine (superlativul absolut) dar noi oamenii de rand nu cunoastem secretul sau mai rau, ei sunt singurii ce il detin. Ii scuteste de efortul invatarii si adaptarii.
    Stii ca sunt persoane care spun ca numai cum stiu/spun ei poate fi facuta o activitate. Ei sunt cei care cred in conceptul de absolut, don’t you think so?

  10. Orfeu permalink
    Iulie 16, 2007 1:51 pm

    Absolutul nu a fost inventat de cei carora le era frica de schimbare. Mai curand a aparut din necesitatea unui tzel. Ceva ce oricum nu poate fi atins, dar catre care se poate tinde. E mai curand un motor al schimbarii si evolutiei decat al incremenirii.

  11. Iulie 17, 2007 11:29 am

    Eu cred ca noi analizam din puncte de vedere diferite, concepte pe care le numim la fel.
    Discutam ieri cu cineva despre absolutism si relativism. Si raspunsul pe care mi l-a dat, interesant de altfel, este urmatorul: absolut inseamna ceva masurabil. De exemplu, cifrele sunt absolute daca nu te gadesti la ele decat ca la niste simboluri matematice. Iar relativ inseamna ceva pe care analizezi intr-un context, un eveniment, un obiect relativ la ceva.
    Cu cat mai mult ma gandesc la cele doua concepte, cu atat mai mult imi dau seama ca se poate construi o polemica interminabila in jurul lor. Putem incerca sa le explicam dpdv fizic, matematic, politic…. In teoria si practica politica absolut inseamna irevocabil, incontestabil, atotputernic.

  12. Orfeu permalink
    Iulie 17, 2007 4:48 pm

    Asta imi aminteste despre discutii despre feedback, in care un om il vedea ca pe niste tranformate Laplace si nu prea mai iesea din ele. Era surprins ca pentru altii poate insemna si altceva.

  13. Anca permalink
    Iulie 18, 2007 9:58 pm

    cum a zis o persoana care avea dreptate….perfectiunea este doar un sir de probabilitati variablie care in sinea lor nu vor putea fi niciodata incercuite…adica perfectiunea nu exista….tot ce ti-ai imaginat tu sunt doar probabilitati care evident sunt variabile….tu chiar daca o sa ajungi sa iti implinesti acest vis ..vei mai dori ceva….deci nu vei putea ajunge la perfectiune…deoarece nu vei reusi niciodata sa o incercuiesti…….sau probabil…ma mai gandesc ca se poate ajunge la perfectiune dar nimeni nu a reusit sa confirme acest lucru….cred ca singurele persoane care au atins perfectiunea au fost acele persoane care inainte de a muri ….au zambit….spunandu-le celor din jur cat sunt de fericiti…si ca nu mai vor nimic de la viata….dar si prin asta se demonstreaza…ca la perfectiune nu poti ajunge ..pentru ca pe cand sa o traiesti si sa o gusti mori….trist dar adevarat

Trackbacks

  1. Cautand jobul perfect « My web…side

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: