Interviu in lipsa
Desi am experimentat de nenumarate ori situatia recruiterului caruia nu-i vine candidatul la interviu, observ cu mirare ca nu am abordat subiectul in cel un an de cand am acest blog.
Daca ar fi sa ma gandesc la o explicatie, prima care imi vine in minte este ca niciodata nu am considerat ca e o mare pierdere cand un candidat programat nu apare la interviu. De aceea, nici nu sun sa vad ce s-a intamplat cand a trecut traditionalul sfert academic decat in proportie de 5-10%.
“Absenteismul la interviu” este un fenomen foarte raspandit si, o data cu experimentarea mai multor domenii si categorii de profesii si discutand cu colegi de breasla, am constatat ca sunt foarte multe variabile implicate. In sensul ca absenteismul variaza de la o companie la alta, de la un tip de job la altul, de la o anumita varsta la alta si chiar de la o perioada a anului la alta. In orice caz, nu am intalnit recruiter care sa nu fi experimentat absenteismul pe durata unui proiect de recrutare. Still looking…
Ce se intampla? Esti sunat sa mergi la un interviu, cazi de acord asupra orei si datei (locul fiind de cele mai multe ori impus) si cand vine momentul sa mergi la intalnire:
- uiti ca o aveai programata; implicit nu anunti;
- decizi sa mergi insa in ultimul moment apare altceva foarte urgent;
- decizi de la telefon ca nu te intereseaza insa stabilesti intalnirea caci ti-e jena sa refuzi; evident nu te duci; (am avut intotdeauna un al saselea simt in identificarea lor de la telefon);
- accepti intalnirea insa intre timp te razgandesti (din diverse motive) si nu mai mergi;
Mai mult de jumatate din candidatii care nu vin la interviu (statistici proprii) nu anunta (mail sau telefon) ca nu mai sunt interesati/vor sa reprogrameze. La acestia ma refeream mai devreme cand spuneam ca nu consider ca este o pierdere cand nu apar. Din punctul meu de vedere tine de bun simt sa:
- nu intarzii;
- daca totusi intarzii, sa anunti;
- sa vii la o intalnire pe care ai confirmat-o;
- daca totusi nu poti sa vii, sa anunti ca nu poti veni la intalnire.
Si cum interviul formeaza prima impresie (uneori greu de zdruncinat), a lipsi de la el nu poate da o impresie prea buna. Se poate vorbi de un interviu in lipsa. De exemplu, eu pun bulina rosie, ca un calificativ obtinut in urma absentei. La capitolul experiente cu candidatii absenti ma frapeaza mai mult comportamentul post eveniment. Unii aplica in continuare la o companie unde deja nu s-au prezentat pentru ca de cele mai multe ori nici nu-si dau seama ca au lipsit la interviu. O situatie extrem de ilara a fost cand o candidata mi-a scris la o saptamana dupa ce trebuia sa aiba loc interviul anuntandu-ma ca nu va mai putea ajunge la interviul programat.
Si pentru ca orice se intampla cu un scop un candidat trebuie sa stie ca daca nu merge la un interviu este pentru ca nu trebuia sa fie acolo. Varianta pentru reruiteri: daca candidatul nu a venit inseamna ca nu trebuia sa fie angajat.
Well, există şi reversul medialiei
Interviu la multinaţională. Ajung cu 10 minute mai devreme. Surprize-surprize: badigarzii de la poartă nu ştiu cine este persoana respectivă (adică recruiterul). Sună la RU, nu răspunde nimeni. Sun şi eu la numărul de mobil de pe care fusesem sunat. Nu răspunde nimeni. După o jumătate de oră, adică la 20 de minute după ora stabilită este găsită în sfârşit o persoană din departament. Ajung în sfârşit înăutru, cea care mă invitase era într-un alt interviu. Am mai stat 10 minute şi, cum deja se făcuse o jumătate de oră şi nu dădea impresia că e interesată de prezenţa mea, aşa că am plecat. Ce m-a amuzat a fost că m-a sunat (la 40 de minute de la momentul întâlnirii) şi tot ea cu gura mare, că am întârziat. Când i-am replicat că nu întârziasem, a cotit-o dând vina pe colegii care n-au răspuns la telefon, n-au anunţat-o…
Într-un fel, trebuie să-i mulţumesc, fiind unul din motivele pentru care am decis să pornesc pe cont propriu şi unul din motivele pentru care… am clienţi
Cristian Banu
iulie 1, 2008
@Cristian Banu: Exista. Situatia pe care ai descris-o se afla la extrem, aratand si dezorganizarea si lipsa de comunicare din companie. Recruiterului ii este mai greu sa absenteze pentru ca el este la lucru in orele de program (uneori si peste) si il gasesti acolo. Ceea ce nu inseamna ca nu se intampla sa-si ia pauza de masa tocmai atunci, sa-si ia liber in ziua aceea fara a anula interviurile, sa suprapuna o alta intalnire peste etc.
Cristina
iulie 2, 2008
De cele mai multe ori şi hr-işti procedează la fel. I se spune candidatului “te sunăm noi” şi după aia respectivul stă şi aşteaptă…şi aşteaptă. Şi aşteaptă! Aşa că te poţi aştepta şi din partea candidatului, dacă şi-a găsit deja job în altă parte să nu mai dea nici un semn de viaţă.
Eu consider nepoliticos să faci aşa, indiferent de ce parte te aflii…
Tudor
iulie 2, 2008
@Tudor: cred ca esti off topic cu commentul; ma refeream la programari si confirmari ferme pentru intalniri. Daca stau si ma gandesc sunt unele firme care inchiriaza spatii pentru interviuri. Si acolo, pe langa timpul pierdut sunt si banii pierduti.
Cand cineva spune ca suna si nu mai suna o trecem la pierderi “afective”.
Cristina
iulie 2, 2008
Nu e offtopic. S-a împământenit ideea că dacă nu te mai interesează colaborarea, indiferent de ce parte te aflii (candidat/angajator), pur şi simplu nu dai nici un semn de viaţă şi “se înţelege”…
Tudor
iulie 2, 2008
Ce bine imi pare ca o data pot sa nu fiu de acord cu tine Cristina, chiar ma enervai ca aveai intotdeauna dreptate. Ceea ce spune Tudor este foarte corect. S-a impamantenit sistemul: Va sunam noi! Sigur ca va sunam! si apoi nimeni nu suna. Este sunat un singur candidat, cel ales. In aceste conditii, dupa o serie de 8-9 de “va sunam noi”, de ce ai astepta ca un candidat sa fie serios si sa sune cand nu poate veni.
Stii ce spun eu cand pleaca un candidat de la un interviu? Ii spun asa: Iti multumesc mult pentru aplicatie, si iti promit ca pana la data “x” voi lua o decizie. Sa stii ca daca pana la acea data nu ai fost contactat/a inseamna ca altcineva a luat postul. Initial mi s-a parut ceva cam dur de spus, dar pana la urma asta era adevarul. Am fost uimita sa constat ca nici un candidat nu a reactionat negativ ci toti mi-au multumit pentru frachete si corectitudine.
Nona
iulie 2, 2008
@Nona: Pai e foarte corect ce spui tu si Tudor. Insa subiectul meu era lipsa candidatilor de la interviurile programate.
Dar voi spuneti asa: pentru ca eu ca si candidat am avut experiente proate in trecut cu recruiterii care nu m-au sunat sa mi dea un raspuns, lasa ca le-o trag eu lor. Si atunci revenim la o alta chestie impamantenita la noi: daca a murit capra mea sa moara si a vecinului.
Cristina
iulie 3, 2008
Ai uitat sa spui ca recrutii nu vin la interviu poate din cel mai mare motiv “LENEA”.Unii, unii nu!
Andrew
iulie 3, 2008
Uite o chestie patita de mine si nescrisa de tine. Fac si eu parte din categoria celor care nu au ajuns la interviu, dar motivul este unul care mie mi s-a parut foarte interesant avand in vedere ca si eu fac programari si am trecut prin aceleasi situatii ca si tine (trebuie sa recunosc ca eu nu sun decat in maxim 5% din cazuri).
So, am fost sunat sa merg la un interviu de un numer “private” (deja aveam un semn de intrebare si in principiu nu prea raspund la astfel de apeluri). In sfarsit, raspund, stabilim de comun acord ziua si ora si intreb de locatie - totusi ar trebui sa ajung undeva, nu? Mi se raspunde ca toate detaliile, inclusiv locatia, imi vor fi trimise pe adresa de mail. Surpriza - nu am primit nimic. Din pacate nici nu am avut unde sa sun sa cer ceva info. Asa ca, iote o situatie ciudata rau si in acelasi timp, urata din partea unei firme care se respecta.
hrseeker
iulie 3, 2008
“@Nona: Pai e foarte corect ce spui tu si Tudor. Insa subiectul meu era lipsa candidatilor de la interviurile programate.”
Desi pare offtopic, nu este deloc. Gandeste-te ca recruterul reprezinta o firma, are o pozitie oficiala. Intervievatul nu, el este mai degraba o individualitate. Daca recruterii ar incepe sa trateze cu respect si seriozitate pe cei chemati la interviu, i-ar obliga pe acestia sa faca la fel. O pozitie oficiala onorabila este intotdeauna mai impunatoare decat una individuala.
Recruterul poate sa trimita amaratu de mail de respingere (ca sa stie omu ca s-a luat decizia si sa nu mai astepte ca un prostanac) sau sa-i zica de la inceput “daca nu va sunam pana in data de X, inseamna ca am gasit pe altcineva”.
Exemplul bun trebuie sa porneasca de la recruter, nu de la individ. Pt ca experienta in interviuri este intotdeauna mai mare la primul. Mai degraba invata omu de la recruter decat invers regulile inverviului.
Georgiana
iulie 4, 2008
@Georgiana: Mi se pare ca ati cazut in pacatul: stai sa vad ca face celalalt corect si apoi fac si eu.
Adica tu spui asa: pentru toate pataniile in care am fost lasat sa astept de recruiteri, ia sa ma razbun si eu pe altii (cu care nu am interactionat inca) ca sa se invete minte. Nu vi se pare un cerc vicios?
Cristina
iulie 4, 2008
Nu, nu asta spun si nici nu m-am razbunat vreodata astfel. O astfel de persoana e cel putin imatura, daca se razbuna pe cineva pt ce i-au facut altii. Spun doar ca exemplul ar trebui sa inceapa de la recruter, asta cred eu.
Georgiana
iulie 4, 2008
sunt de acord cu Georgiana avand in vedere ca recruiter-ul este cel care ar trebui sa dea un exemplu si are in acelasi timp mai multa experienta. de cele mai multe ori te intalnesti cu candidati care vin pentru prima oara la un interviu si nu prea stiu ce e aia bunul simt al interviului - cu toate partile lui. ar trebui sa fim un exemplu pentru ei (ma refer la noi astia din HR)
hrseeker
iulie 4, 2008
Hihi i’m feeling good
Serios acu’. Eu cand am primit prima si singura data in my life scrisoare de respingere, in loc sa ma deprim, m-am simti asa .. very important. Le-am si scris si multumit. Era anul trecut, inainte sa ajung aici, amarata ca ar fi urmat un “minunat” somaj tehnic si trebuia musai sa-mi gasesc si chiar conta pt mine orice feedback de la interviuri, asteptarea ma omora.
Erau singurii care s-au cramponat de mine, iar o fosta colega de-a mea de la HR mi-a confirmat ca HR-ul 99% din cazuri merge pe ideea “va sunam noi” = la sfantu’ asteapta. No offence..
Eu am invatat cum e treaba cu bunu’ simt mai mult de la recruteri decat de la articolasele de pe net “cum sa impresionezi la inverviu bla” sau de la altii. Nu mai fusesem la interviuri de 3 ani pt ca-mi placea ce fac, asa ca in perioada aia de cautari am invatat multe.
Georgiana
iulie 4, 2008
PS: si o singura data, prin facultate, nu am anuntat ca nu mai pot veni la un interviu. Si sincer, chiar si azi cand imi amintesc, mi-e f rusine ca am putut fi asa necoapta si lipsita de maniere. E un lucru de care chiar ma rusinez.
Georgiana
iulie 4, 2008
O singura data am lipsit de la un interviu fara sa anunt. A trecut timpul prea repede, fara sa-mi dau seama si am ajuns in intarziere rau de tot. Asa ca am lasat-o balta, mai ales ca la telefon mi s-a zis sa nu intarzii. Spre marea mea rusine nici macar n-am dat telefon.
Cristian
august 13, 2008
[...] si teme de HR. Ce sa faca un recruiter cand candidatul “uita” sa apara? Cristina spune aici : “daca candidatul nu a venit inseamna ca nu trebuia sa fie angajat”. Prin urmare… [...]
HR stuff | FocusBlog
august 26, 2008