Cand vanezi iepuri nu mananci peste la cina
Oamenii sunt de multe ori nemultumiti cu ceea ce au si asta nu e nimic nou. Cel mai adesea, regreta ca nu au altceva decat ceea ce au. Un prieten cu care am avut o conversatie zilele trecute m-a facut sa ma intreb de ce.
Sa fie doar din cauza ca asa e firea omului si nu e niciodata multumit? Sau e posibil sa nu stim ce vrem cu adevarat. Experimentam, nu stim cum sunt intr-adevar lucrurile pe care ni le dorim si, cand ajungem la ele, ne dam seama ca nu asta cautam. Ca, desi am vanat iepuri, parca ne era pofta de peste.
Mie nu mi s-ar parea ca ar fi ceva in neregula cele de mai sus daca nu am trai uneori cu sentimentul ca nu suntem destul de buni ca sa pescuim si sa mancam peste.
Ca sa fiu ceva mai explicita, o sa vin cum un exemplu mai putin metaforic: sa spunem ca la un moment dat in viata ta alegi sa urmezi o cariera de avocat pe care ti-o doresti foarte mult. Dupa 5-10 ani descoperi ca nu ti se potriveste sau ca nu e ceea ce asteptai sa fie. Si atunci iti amintesti ca atunci cand ai facut alegerea puteai sa optezi si pentru o cariera de fotograf (pentru ca esti pasionat si ti-ar fi creat oportunitatea unui stil de viata mult mai placut) insa ai renuntat pentru ca aparatura era scumpa, nu aveai un venit sigur si iti doreai sa cumperi o casa.
Pana aici nimic nou, probabil toti am facut alegeri la un moment dat si apoi ne-am intrebat daca nu am fi fost mult mai fericiti cu cealalta varianta. Faptul ca nu am ales cealalta varianta nu inseamna insa ca nu eram capabili sa o urmam. La un moment dat am ales ceva pentru ca a fost mai important pentru noi si cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ne asumam alegerea.
Ceea ce am ales vorbeste despre noi si nu ceea ce nu am ales. Daca mananc carne de iepure la cina sunt definit ca un consumator de iepuri si nu ca un ne-consumator de peste. Prin urmare de ce sa ma definesc ca un fotograf fara talent cand sunt un avocat care castiga bine? Diferenta dintre cele doua atitudini este diferenta dintre gandire pozitiva si negativa: aleg asta pentru ca… si nu aleg pentru ca…
Un proverb romanesc spune: cum iti asterni asa dormi. Practic, noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce devenim. Daca cineva spune ca parintii i-au ales facultatea sau ca banii au dictat alegerea sotiei (ceva mai urata si mai prostuta pentru ca nu avea suficienti) sau ca seful i-a blocat promovarile nu face decat sa se pozitioneze in ipostaza “nu am ales pentru ca”, nu am fost suficient de bun, altcineva/altceva a decis.
Neacceptarea realitatii vine din neasumarea responsabilitatii. In momentul in care alegem o varianta, NOI renuntam alta. Daca e inchis sezonul de pescuit, oricand gasesti peste la pescarie. Iar carnea de iepure este una din optiuni. Faptul ca o alegem vorbeste despre cat de greu cantaresc caracteristicile ei. Nu spune ca nu avem bani sau ca suntem pescari nepriceputi.
[...] nu te mai gandesti la trecut pentru ca ai facut o alegere. Dupa cum bine spune o alta prietena si colega draga [...]
Reset si a fresh new start : Raluca Georgescu Blog
aprilie 21, 2008
Imi pare rau,dar nu ai dreptate.
In primul rand, faptul ca unii oameni nu ajung nicaieri
si nu realizeaza nimic este o realitate foarte clara si
incontestabila. Faptul insa ca acest lucru s-ar datora,
chiar si partial, puterii lor de alegere este la fel de
gresit ca si cum ai spune ca magarul,
care nu stie ce e cascavalul,
care de fapt nici nu are cascaval
si care nici nu a vazut in viatza lui cascaval,
si care crede despre cascaval ca ar fi vreo
nava cosmica este VINOVAT ca nu mananca,
in fiecare seara, la cina, cascaval.
Sau, daca vrei tu , peste. Sau iepure.
Spui, in exemplul dat, ca a ales sa fie
jurist si nu pozar pentru ca sculele erau scumpe si
nu si le putea permite. Pai atunci, scuze,
unde era alegerea ? Ori isi putea permite, ori nu.
Putea sa traiasca fara un venit ? Evident , nu.
Putea sa traiasca fara casa ? Ca om normal, nu.
Trebuia sa isi cumpere cort si
sa cerseasca la modul “ajutati un biet regizor?”
Unde este alegerea? Daca intr-adevar
ar fi avut posibilitatea sa faca o alegere,
crede-ma ca ar fi luat-o pe cea pe care i-ar
fi placut mai mult, in conditiile in care
ambele variante ar fi fost posbile.
Asadar, nu are de ales decat sa isi continue
restul vietii facand acelasi lucru care nu-i
place, dar care il defineste, acelasi job care
il uraste dar care este meseria lui,aceeasi
truda mizerabila de zi cu zi care este insa
singura lui posibilitate de a fi om.
Om si nu cersetor.
Spui ca “Daca e inchis sezonul de pescuit,
oricand gasesti peste la pescarie”. Incearca
sa o spui si unei familii de pescari care
tocmai s-a intors cu barca goala de pe mare,
dupa o zi de truda, sa vedem daca le-ar placea
iepurele !
Iar daca cineva spune despre el ca nu a reusit
sa isi cucereasca dragostea vietii
pentru ca nu a avut bani, eu zic mai bine
sa il crezi, pentru ca este inca o realitate
foarte cotidiana. Si trista.Si se aplica la
ambele sexe deopotriva.
Gandirea pozitiva sau negativa pe care o astepti
de la un om este direct proportionala cu
experientele lui pozitive versus negative,
pe care el insa nu si le poate alege. Ii sunt
date, la fel cum ne este data viatza,durerea sau moartea.
Ideea ca am fi, cel putin pentru o fractiune
de secunda in postura de a alege pentru noi mi
se pare o utopie. Iar tentativa de a incerca
sa alegi si sa lupti pentru ceva care
nu este realizabil este iarasi o prostie.
Colosala.
Trust me.
Been there. Done that.
merlin41
aprilie 22, 2008
In primul rand nu traiesti ca sa muncesti, ci muncesti ca sa traiesti. De prea multe ori oamenii isi confunda munca cu viata, desi isi urasc meseria. Sau se dedica cu totul unor oameni, preluandu-le parerile, ideile si pasiunile, uitand de ei. Poate Cristina nu are dreptate in ideea de a-ti pune din cand in cand ochelari roz si a zice ca e bine, dar o alegere nu e un final al alteie, poate o amanare, poate chiar descoperi alte pasiuni. Nu toate alegerile sunt o raspantaie de drum, viata e lunga, cine stie cate alte alegeri vom mai face. Asa ca nu pot fi de acord nici cu Merlin. Si e bine sa te gandesti si la trecut, pana la urma prezentul se datoreaza lui. Precum si viitorul.
Orfeu
aprilie 22, 2008
@Merlin: cateva observatii scurte:
- din nou, daca alegi jurist si nu fotograf este o alegere (nu mai argumentez, este evident); altfel ai alege economist sau librar sau programator sau ce vrei tu.
- femeia pe care nu a putut-o cuceri nu era dragostea vietii, ci o investitie financiara;
- utopia este ceea ce nu ai avut inca. Pentru secolul I dupa Hristos a calatori in spatiu era o utopie. Crezi ca asta i-a oprit pe astronauti?
Cristina
aprilie 22, 2008
@Orfeu: nu stiu cat de imbucurator este faptul ca viitorul de datoreaza trecutului…
Cristina
aprilie 22, 2008
Nu are nimic de a face cu bucuriile. Dar nu poti sa te mai nasti o data. Pana la urma Iona nu a reusit sa iasa din peste.
Orfeu
aprilie 22, 2008
@orfeu: daca vrei sa ma combati, astept argumente, alfel nu prea iti inteleg comentariul. Daca tu poti si vei putea
face 100 de alegeri , bravo tie,
aici era vorba de cei care nu pot, nu au putut si nu vor putea ever.Si chiar maine
daca li s-ar da sansa, nu ar sti sa faca.
@cris:
- ma repet : nu este nimic de ales,
si nu a fost ever.Daca tu poti face alegeri ,bravo tie : Surprize! Surprize! ALTII NU POT!.Si inca ceva :
NU E VINA LOR !!! NU E O PROBLEMA DE ATITUDINE !!! NU E O PROBLEMA DE NEGATIVISM !!
- daca a fost sau nu pentru el dragostea vietii, asta nu poti tu sa judeci.Poate pentru tine ar fi fost investitie financiara, desi mi-e greu sa cred ca ti-ar putea placea un tip falit sau rupt in coate sau macar unul cu “o pereche de pantofi nu tocmai la moda”.Pana la urma , chiar si tu esti femeie.
- calatoria in spatiu este si inca va fi o utopie pt 99,99999999999 % din oameni, chiar la 2008 de ani dupa fiul Domnului. Eu vorbesc de viatza reala, nu de vise gen Dexter.Cand ai sa ajungi in spatiu, sa ma combati cu un asemenea argument.
merlin41
aprilie 22, 2008
@merlin41
Cred ca e bine sa fi multumit cu ceea ce ai obtinut, dar sa iti doresti totdeauna mai mult.
Nu vreau sa discut despre cazul tau, e pacat ca ceea ce scri seamana a refulare, nu a discutie logica. Cristina are dreptate pentru ca in mare sunt doua variante (nu discut despre exceptii): ori faci ceea ce vrei si iti doresti, si iti asumi riscurile, ori te lasi dus de val, dupa cum crezi ca e mai comod/ieftin/profitabil si nu ai dreptul sa comentezi.
Bogdan
aprilie 22, 2008
@Bogdan:
Intre defulare si refulare e o diferentza destul de mare, inclusiv la sens si la figurat dar si la propriu. Ce scriu eu nu are nici o legatura nici cu una nici cu alta. Recomand cu caldura consultarea unei carti de specialitate,dupa care tu vei avea posibilitatea sa ALEGI pe care dintre ele sa il folosesti, in cunostinta de cauza si te vei simti un om fericit, impacat si plin de sine. DA ! AI ALES ! Si ti-ai asumat riscurile si cei care stau pe margine comod si te privesc nu au dreptul sa comenteze.
In fond,
Tu esti un luptator !
Si tot ce ai obtinut pana acum este rezultatul unei lungi serii de alegeri dificile, si asumarii unor riscuri groaznice, dar tu, tu esti un adevarat
invingator. Doar magia alegerilor te-a
transformat dintr-un invins intr-un invingator, dintr-un proscis in purtatorul
de drapel al propriei tale soarte,
pe inaltele culmi are realizarii personale
si profesionale.
Da.
Poporul a ales.
Mai are putin si refuleaza.
merlin41
aprilie 22, 2008
Aveti un distonocalm in plus ? Un rudotel, ceva ?
PS: Scuze pentru greseala, am facut politehnica.
Bogdan
aprilie 23, 2008
@Bogdan: You all did. Nu stiu cum de v-ati nimerit.
Cristina
aprilie 24, 2008
@Bogdan: exista institutii specializate unde poti sa gasesti, se numesc farmacii.
Insa de la Propranolol pana la Medazepam e mare diferenta, vezi sa nu le amesteci.
In ce priveste comentariile, cu riscul de a ma repeta, astept argumente, daca le ai.
Daca nu, o sa consider ca macar te-ai gandit la ce am spus,ceea ce in mod sigur ai facut.
Iar poli am facut si eu, asa ca nu trebuie sa iti fie rusine, in fond tu ai ales, nu ?
Cris@: “In momentul in care alegem o varianta, NOI renuntam alta.” Corect,
insa mi-as permite sa completez : “Iar la ce ne permitem noi sa renuntzam, trebuie sa faca altii, care nu au de ales.”
merlin41
aprilie 24, 2008
@merlin41, lung comment ca sa te dezvinovatesti de alegerile nefaste din viata ta! Cristina are dreptate, permanent alegem. PERMANENT.
Eu spre exemplu am ales intre artist si manager, exact cum spune si Cristina, pentru ca viata de artist era scumpa (culori, materiale)si nu mi-o permiteam. Dar mi-as fi permis-o daca imi doream cu adevarat. Multi colegi de-ai mei au facut sacrificiul si au ramas artisti. Eu nu am avut puterea si se pare nici dorinta! Pentru ca nerabdarea mea de a face lucruri m-a impins pe un alt drum.
Si pentru ca mereu gandesc pozitiv stiu ca as fi fost un artist bun dar voi fi un manager excelent!
Noi draga Merlin suntem artizanii propriilor noastre vieti. Si nu compara oamenii cu magarii, caci toti oamenii pe care ii cunosc eu stiu ce e acela cascavalul, si pestele si iepurele. Pur si simplu unii sunt sau nu dispusi sa faca acele lucruri necesare pentru a ajunge acolo!
Nona
aprilie 24, 2008
@Merlin41… si unde a scris Cristina in postul ei ca si-a dorit sa mearga in spatiu? Eu nu cunosc pe nimeni dornic sa faca asta! E vorba de alegerile pe care le facem in cariera. Daca vrei sa te faci astronaut, evident va fi un drum incredibil de greu, dar evident SE POATE. Indiferent daca esti femeie sau barbat. Ai mai multe cai: 1. te antrenezi pana cand devii excelent si te inrolezi intr-o organizatie ce se ocupa de zboruri. 2. devii miliardar in euro si iti permiti propria nava. Este doar o chestiune de vreo 20 de ani de munca! Dar daca chiar vrei… acum depinde cat de mult vrei!
Nona
aprilie 24, 2008
Eu vreau sa ating cerul …
Orfeu
aprilie 24, 2008