La vanatoare de… salariu
Un studiu al University of British Columbia prezentat de Business standard si citat de Bloombiz a relevat faptul ca schimbarile de job nu aduc cresteri salariale mai mari decat cele acordate unui angajat loial companiei.
Asa or fi spunand studiile la British Columbia insa in Romania practica este -trist, ce-i drept- sa-ti schimbi jobul daca vrei salariu mai mare. Nu stiu cine a pornit acest cerc vicios - angajatii sau angajatorii- cert e ambele parti poarta o responsabilitate pentru formarea parerii ca schimbarea unui job inseamna un salariu semnificativ mai bun automat.
Ce se intampla?
Pe de o parte angajatul vrea sa ca salariul sau sa creasca periodic cu un procent cat mai mare in virtutea unei reguli nescrise conform careia cheltuielile vor creste intotdeauna pana vor egala veniturile si la un moment dat le vor depasi. De cele mai multe ori, cu mult peste maririle corporatiste obisnuite de salariu (intre 5% si 25% asa cum arata un sondaj pe care l-am facut anterior). Si atunci, daca regulile companiei nu iti satisfac ambitia cauti solutia in afara ei, de cele mai multe ori la concurenta pentru ca ei sunt dispusi sa plateasca ceva mai mult pentru “unul de-al celorlalti”.
Pe de alta parte angajatorului i se intampla sa creada uneori ca iarba vecinului e mai verde si plateste unui om din exterior mai mult decat celui care este in companie de 2-3 ani ca si cum experienta dobandita acolo nu este la fel de valoroasa ca cea adusa din afara. E adevarat ca un suflu nou este benefic, insa nu cu pretul pierderii unor angajati loiali si valorosi.
De aceea au aparut anomalii de genul:
1. Oamenii nu mai vor sa devina specialisti ci manageri.
2. Nu pleci la alt job decat pentru cel putin 30% crestere.
3. Iti schimbi jobul ca sa castigi mai mult, nu ca sa te dezvolti/imbunatatesti experienta.
4. Angajatii plimbareti au salarii mai mari decat cei loiali unei companii si asta fara performante superioare, chiar dimpotriva.
5. Angajatorii isi modifica grilele salariale ca sa incadreze oameni noi insa nu fac asta pentru cei vechi.
Si atunci sa ne mai miram ca la noi cautarea unui job s-a transformat in cautarea unui salariu mai mare? Sa ne mai miram ca oamenii se duc dimineata la serviciu fara vlaga, ca niste zombie si abia asteapta sa plece acasa ca sa faca ce le place intradevar? O fi bine, o fi rau? Voi ce parerea aveti?
Eu cred ca nu exista managemet bun al resurselor umane in Romania. Eu cel putin nu am intalnit inca. Si eu am schimbat in repetate randuri locul de munca, de cele mai multe ori schimband total domeniul de activitate pentru ca mi-am dorit sa invat si altceva. E drept ca am avut norocul ca ofertele sa vina la mine, fara sa le cer, si au fost oferte de cele mai multe ori, mai bune decat ce aveam in acel moment. E trist intr-adevar ca managerii nu stiu sa isi pastreze oamenii valorosi si ca nu ii pot fideliza. Cred ca se merge pe ideea: copilul care nu plange nu primeste tata”- ceea ce e o tampenie.
E si vina angajatilor pe de alta parte, pentru ca asteapta sa le vina marirea pe tava in loc sa demonstreze ca merita mai mult si ca solicite asta superiorului.
vizitatorul
martie 28, 2008
Apropo de punctul 1. Ieri aveam o discutie cu unii colegi in care le relatam o problema la mama la servici. Dupa o lunga perioada de disponibilizari au inceput acuma sa angajeze. Problema este ca au foarte multi economisti, sefi, ingineri, dar nu gasesc strungari. Daca urmaresti firmele de constructii vezi ca nu se plang de ingineri in constructii, acestia sunt o carca, problema e ca nu numai o diploma iti ofera calitatea de inginer. Ei nu gasesc tamplari, electricieni si altii care fac munca reala.
Eu cred ca la noi nu a fost niciodata o perioada de echilibru, s-a trecut repede de la o vreme rea, in care angajatorul avea de unde alege si isi permitea sa fie zbir, la una unde angajatul este dictatorul.
Orfeu
martie 28, 2008
@Vizitatorul: Managementul resurselor umane este la inceput in Romania. Managerii inca mai traiesc cu impresia ca oamenii trebuie sa-si faca treaba si gata, iar daca au probleme cu ei sa le rezolve altii. Eventual duduia de la resurse umane, cum le place unora sa spuna. :)Din fericire mai exista si exceptii ca sa nu generalizez.
@Orfeu: Asa e, nu renteaza sa fii specialist pentru ca specializarea nu este bine remunerata. Mai bine faci studii superioare ca sa fii manager.
Cristina
martie 28, 2008
Deja sunt firme unde oamenii se plang ca sunt prea multi manageri. La mine daca vi la interviu, sunt sanse sa ai cinci manageri in fata ta. Intel cand a inceput disponibilizarile parca in 2006 a concediat 1000 de manageri. Specializarea este de fapt foarte rentabila. Cunosc oameni care castigau 35 de milioane in 2001 fiindca erau f buni zugravi sau electricieni si oamenii ii plateau pentru asta, e drept la negru, dar asta e.
Orfeu
martie 28, 2008
Situatia asta e specifica tuturor economiilor care au cresteri accelerate.
In tari precum Polonia, Cehia, Ungaria a fost aceeasi situatie acum cativa ani si inca mai e.
In India spre exemplu situatia asta probabil ca nu se va schimba in urmatorii 10 ani.
Acum lucrez pe recrutare in Olanda. Si ma confrunt cu probleme mari din partea candidatilor din Europa de Est. Multi isi exagereaza veniturile sau se asteapta la cresteri de peste 30% cand firmele olandeze sunt obisnuite cu 10-15% maxim.
PS: Fain blogul. Mai citesc din cand in cand daca vad vreun titlu interesant pe plaxo.
Cezar
martie 28, 2008
Mi se pare o cerinta logica si vad schimbarea de job si de salariu ca pe o conditionare reciproca. Adica, e foarte clar ca atunci cand decizi sa mergi la alta firma cauti un loc unde poti face mai multe si poti fi mai bun. Mergi la mai bine, ca doar nu la mai rau, iar pentru o stare de la fel ce rost mai are tambalaul? Atunci, daca mergi intr-un loc unde vei progresa si vei da mai mult de la tine, un salariu mai mare e o cerinta fireasca. La noi cererea este poate mai mare, dar cred ca asta se intampla pentru ca cei la care suntem angajati nu stiu sa ne aprecieze la justa valoare si atunci simtim nevoia sa compensam cumva lipsa de apreciere. Am auzit de nenumarate ori: sunt mai bun de atat, as putea sa fac mai mult, dar cu cine? la aia? sau: uite cat muncesc si nimeni nu ma vede, macar de as avea un salariu mare, as sti o treaba!
ruxandra
martie 28, 2008
@Cezar: Foarte buna observatia. Merci.
Cristina
martie 28, 2008
Nu de mult am incercat sa-mi negociez salariul la fosta mea firma, asteptam un raspuns de la MG, s-a cam lasat asteptat, cand mi-am dat demisia am fost intrebata de ce mi-am dat-o doooo… iar cand am intrebat la randul meu de ce a venit atat de greu raspunsul (oricum era unul sub nivelul asteptarilor mele) stiti ce mi s-a raspuns? “le-am luat in ordinea prioritatilor” pai daca oamenii “loiali” sau cel putin care vor sa fie asa nu sunt o prioritate, pai daca un angajat care ar trebui sa fie cat de cat happy nu e o prioritate… atunci ce sa mai zic??? si uite asa pleaca oamenii de la un job la altul si e trist, mai trist e (imi povestea o prietena, tatal ei doctor de gradul superior a plecat in SUA pt un castig mai bun, un castig care sa-i justifice studiile pe care le-a facut de juma’ de viata) ca ne pleaca oamenii buuuuuuuuuuni, doctori si profesori, de programatori nu mai zic ca sunt toti in afara, dar speram intr-un viitor mai luminos si stam tari pe pozitii asteptanad salarii nu sa ne pemita o viata de lux, nu, nu, macar una normala: salarii>facturile lunare si alte cheltuieli, mancare, transport, haine, un sal care sa ne permita si noua sa calatorim mai mult (nu o singura data pe an la mare in RO sau la BG ca-i mai ieftin :)), sa ne pemitem sa ne renovam casele fara a lua credit de la banca.
Cobori în jos, o, viitor luminos,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!
licurici
martie 28, 2008
aaaaaa si am uitat sa zic, pai in ziua de azi nici studiile nu te ajuta prea mult, pt ca (vorbesc in dreptul meu) sa ajungi acolo unde de fapt ti-i locul nu poti decat cu pile, sau muncind din greu greu si luand nu stiu cate grade in decurs de o viata si pe la 50 - 60 de ani poate poate … dar atunci ce sa mai faci?? ca numai de cariera si bani nu ai nevoie decat de sanatate
si salariul pt studii superioare sunt de 8 mil pe cm, pai ce mai faci cu 8 mil? nici chiria nu ti-o platesti, asa ca mergem inainte si cautam sa ne descurcam fiind cat mai inventivi si gasind solutii 
licurici
martie 28, 2008
licurici, ca de obicei, nu-ti ajunge un singur comment..
Cristina
martie 28, 2008
Nr 5 mi se pare cea mai nasoala pentru ca distrugi moralul unui om.
Nu numai ca il dezavantajezi dar si il faci sa se simta de kko si sa nu mai aiba incredere in propriile forte.
Alina
aprilie 4, 2008
Ruxandra> se mai întâmplă să accepţi un salariu ceva mai mic (nu substanţial mai mic) la un nou loc de muncă, pentru că la actualul nu te înţelegi cu colegii, nu îţi place ce faci, sau, de ce nu, nu te înţelegi cu şeful. Deci nu e o regulă că schimbarea jobului implică mărirea salariului.
Cristina> când problema mare a românului e ce pune mâine pe masă, nu-l prea interesează concepte ca “dezvoltarea personală şi profesională” la schimbarea job-ului ci 100-150 de euro ăia în plus. Cât despre modificarea grilelor salariale pentru a încadra oameni noi, gândeşte-te la următoarea situaţie: ai 1 proiect nou, foarte tare, 100k euro, trebuie făcut în max. 3 luni. Ai nevoie de 3 oameni care să-l facă. În grila ta de salarizare, pentru poziţiile respective apare un salariu de 1000 de euro. Ei vin şi cer 1300. Ce faci? Nu-i angajezi şi rişti să pierzi 100k euro că nu eşti dispusă să cheltuieşti 2700 euro în plus (3 oameni x 3 luni x 300 de euro)?
Tudor
aprilie 14, 2008
@Tudor: cand vorbesc despre vanatoare de salariu nu ma refer la cei care nu au ce pune pe masa. Si e ok sa-ti adaptezi grila, insa semnalam posibilitatea ca oamenii din interior sa fie demotivati ca lor li se refuza o crestere salariala in timp ce noilor veniti li se fac concesii. Sunt, evident, solutii pentru asta.
Cristina
aprilie 15, 2008
Dar nu li se refuză o creştere salarială. Sau cel puţin nu ai spus asta.
Să spunem că Gigel lucrează la firma Ţ de 2 ani, pe un salariu de n euro. Este angajat şi Ionel, pe un salariu de m euro ( m > n ). Nu văd să i se refuze nimic lui Gigel. Doar i se dă mai mult lui Ionel. Iar cât timp salariile sunt confidenţiale, şi Gigel nu ştie cât câştigă Ionel, nu văd de ce acesta s-ar demoraliza…
Tudor
aprilie 20, 2008
Well, salariile nu sunt intotdeauna confidentiale. We both know it..
Cristina
aprilie 20, 2008
Dar asta intră la sancţiuni disciplinare! Nerespectarea confidenţialităţii…
Tudor
aprilie 21, 2008