Despre ajutor
Cam de cand ma stiu, a oferi ajutor a fost una din valorile mele. Bunica mea si acum isi aminteste cat de dornica eram sa o ajut in gospodarie inca de pe la varsta de 3 ani, cand abia puteam sa tin in mana un ibric cu apa.
Stiu foarte multi oameni carora le place sa ajute, sa spijine si stiu ca pot sa o faca din multe motive: din iubire, pentru multumire sufleteasca, pentru recunostinta, pentru ca au impresia ca stiu sau ca pot mai mult etc. Nu voi vorbi aici despre motivatiile manipulative, cand cel care ajuta o face pentru a putea cere o favoare mai apoi.
A ajuta e un lucru bun fara exceptie s-ar putea crede. Insa, ce inseamna ajutor pentru cel care il primeste/cere si ce inseamna pentru cel care il ofera pot fi lucruri diferite.
Un proverb spune ca, decat sa dai unui om peste gratis mai bine il inveti sa pescuiasca. Toate bune si frumoase, sa presupunem ca pe langa tabara ta de pescuit trece un cersetor numai piele si os, infometat si cere o bucatica din pestele pe care tocmai il frigi cu tovarasii. Conform proverbului, tu il vei lua atunci frumusel de mana si il vei duce pe ponton, il vei invata sa tina undita, sa puna rama in carlig, sa intinda firul, sa astepte, sa traga firul si ce mai trebuie sa stie un pescar despre momeala, locuri de pescuit, momente propice etc. Oare cersetorul iti va multumi pentru lectia de pescuit cand el de fapt avea nevoie de mancare? Veti spune ca iti va multumi mai tarziu. Poate, cine stie, daca va avea bunavointa sa aplice ce a fost invatat. Pe moment insa, pescarul se va alege cu multe blesteme si cu lipsa de recunostinta. Poate e mai bine daca i-ar da o bucatica de peste de la inceput…
De fapt, diferenta dintre a-i da cuiva peste si a-l invata sa pescuiasca este diferenta dintre a-l ajuta si a face o contributie la viata acelui om. Ajutorul se adreseaza unei nevoi imediate si de ce mai multe ori corespunde cu ceea ce isi doreste receptorul. Gratitudinea este garantata pe loc. A aduce o contributie in viata cuiva inseamna deja un angajament din partea celui care ofera, inseamna ca el trebuie sa actioneze, sa depuna efort, iar pentru cel care primeste inseamna o noua posibilitate care i se deschide si care produce un impact asupra calitatatii vietii sale.
Am inteles aceasta diferenta de curand si acum pot sa-mi explic de ce, de multe ori cand ofeream ajutor cuiva nu simteam multumire cu adevarat. Asta pentru ca vedeam ca ceea ce am facut nu a produs o schimbare durabila in bine pentru cel ce primea ci doar il ajuta sa se simta bine pe moment dupa care iarasi avea nevoie de ajutor. Nu e insa usor sa aduci o contributie. Pe de o parte, efortul e mai mare si pe de alta parte trebuie sa fii pregatit sa astepti mai mult ca sa vina recunostinta. Cel mai probabil ti se va spune ca nu mai e nevoie de ajutorul tau pentru ca cersetorul nu vede nevoia de a invata sa pescuiasca, ci nevoia de a manca. Evident, nu-l poti obliga sa invete. Poti sa-i propui si sa-l lasi sa mearga pe drumul lui daca te refuza.
Pe mine ma deranjeaza mai putin aspectul asta. Ceea ce ma enerveaza sunt oamenii care te “ajuta” cand nu ceri si nici nu ai nevoie, tratandu-te cu un aer de superioritate amestecat cu compasiune si interes, de parca ti-ar face o mare favoare. Genu’ “hai sa-ti facem si tie X lucru”. Si apoi se mira maxim cand le refuzi ajutorul si te ocupi singur, esti nerecunoscator si insensibil. Nu par sa priceapa niciodata ca batranica pe care vor musai s-o treaca strada nu are deloc chef de asta, ba e ocupata cu treburi acolo unde se afla . Si mai mult, e perfect capabila sa se deplaseze singura si nu are nevoie de “condescendenta”.
Cat despre pestele fript: daca omului ii este foame, pai hai sa-i dam o farfurie si sa-l poftim la masa. Daca omul in schimb trebuie sa rezolve o pb de mate sau sa invete sa foloseasca un program, in zadar ii facem noi treaba si el se uita. Trebuie sa puna mana pe mouse/pix ca sa retina. Numai asa il ajutam.
Georgiana
martie 24, 2008
Intr-adevar, uneori suntem in ipostaza de a oferi ajutorul unor oameni care nu au nevoie de ajutor, asta pentru ca din afara se vede altfel. Mie mi-a trebuit mult timp sa-mi dau seama ca trebuie sa-mi infranez nevoia de a sari in ajutor celui care nu-mi cere acest lucru. Aceasta atitudine este interpretata drept condescendenta sau judecata insa nu e neaparat asa. Parintii iti spun la ce facultate sa mergi nu din condescendenta, ci din iubire.
Cat despre a da mancare cui ii este foame, am avut aseara o conversatie foarte interesanta cu un prieten care imi spunea ca i-am amintit de un citat biblic care spune - mai mult sau mai putin exact - celui care are, i se va da si celui care nu are, i se va lua. Are si o poveste atasata insa e un alt subiect.
Mi se pare ca separi doua lucruri asemanatoare si copilul care trebuie sa rezolve problema la matematica si cel care sufera de foame sunt la fel. Daca vrei sa faci o contributie, vezi mai departe de nevoia lor imediata. Daca nu, mergi mai departe.
Cristina
martie 24, 2008
Pt mine sunt 2 lucruri f diferite care tin de contextul lui “a ajuta”. Dar in fine, fiecare cu perspectiva lui.
Sigur ca nu e neaparat asa, sunt cazuri cum spui tu de facultate, si altele de pura condescententa. Nu le-am unanimizat. Si ce inseamna la urma urmei “asa se vede din exterior?”. Decat sa ti se para ca stii ce are nevoie un om, mai bine investigheaza, sau intreaba. Sunt tare greu de inteles pt mine cei care cred ca stiu ei mai bine de ce ai tu nevoie. De parca tu nu ai cap sa judeci si singur.
Georgiana
martie 24, 2008
Nu inteleg ideea de a oferi ajutor si a te simti multumit de rezultat. Oferi ajutor cand se cere, tie nominal sau in general, si daca poti. Ajuti cum crezi tu mai bine si gata. Daca omul nu pricepe ori mai incerci o data, ori gasesti o scuza pertinenta si gata. Nu cred ca trebuie sa ajuti un om pentru a te simti tu satisfacut, nu aduni bile albe pentru nu stiu ce viitor. Ajuti, nu dai lectii.
Orfeu
martie 24, 2008
@Orfeu: Faptul ca nu intelegi ideea nu inseamna ca nu exista. Si nu e vorba de bile albe, e vorba de motivatii individuale. Diferite.
Cristina
martie 24, 2008
Eu sunt de acord cu Orfeu. Ajuti si gata. A ajuta ca sa simti tu ca ai dat lectii aluia sau ca sa ai un sentiment de satisfactie sau ca sa-ti satisfaci o motivatie interioara este egal cu grandomania si egoismul. Deja nu te mai gandesti la el, ci strict la tine. Vai ce superior sunt ca l-am ajutat pe ala ! Eu nu cred ca avem dreptul macar de a vedea mai departe de nevoia imediata, decat in cazuri rarisime (hranesc un popor african refugiat, dar caut si solutii pe termen lung pt a le rezolva problema). In general e insa o mare greseala sa-ti bagi asa nasul unde nu-i treaba ta.
In fine, fiecare face cum crede pana la urma si cu asta basta.
Georgiana
martie 24, 2008
“Eu nu cred ca avem dreptul macar de a vedea mai departe de nevoia imediata”
Imi pare rau dar nu pot fi de acord cu asta. Fara alte comentarii.
Cristina
martie 24, 2008
Nevoia imediata este a omului care cere ajutorul. El stie cel mai bine ce vrea. Nu are rost sa il inveti sa pescuiasca daca nu ii place activitatea in sine, poate ii place doar pestele.
De asemenea nu esti obligat sa ajuti si nici sa multumesti omul cu ajutorul tau. Daca nu e multumit de oferta ta, adio si nu am cuvinte. De asemenea nu se presupune ca gratitudine e imediata, mai ales ca unora, nu chiar putini, li se pare normal sa fie ajutati, nu neaparat de tine, ci in general. De asemenea cererile de ajutor vin in contextul unor nevoie ceva mai stresante. Se strica driverul de imprimanta, omul cere ajutor fiindca are nevoie de imprimanta si nu prea il pasioneaza cum se repara avand in vedere ca i s-a stricat o data la 2 ani. Daca vrea sa stie, mai mult ca sigur ca va cere el.
Si tot asa.
Orfeu
martie 24, 2008
Ok, cred ca discutia incepe sa se duca intr-o directie foarte indepartata de tema postului. M-am referit la genul de ajutor care contribuie la cresterea oamenilor. Daca ne-am preocupa doar de nevoi imediate, nu ne-am mai deosebi de animale.
Proverbul cu pestele se referea la un anumit aspect, daca vrei sa-l analizam ad literam este alta… mancare de peste. Pentru ca exemplul cu repararea imprimantei asta indica.
Cristina
martie 24, 2008
eu cred ca trebuie sa ii dai exact ceea ce are nevoie in momentul respectiv. Poate pana il inveti tu sa pescuiasca, moare langa tine de foame etc. Sau poate ca tocmai de a-i arata cum sa pescuiasca are nevoie in acel moment. Cat despre gratitudine, de ce crezi ca e atat de importanta pana la urma?
simona
martie 24, 2008
@ simona: pai tocmai asta spuneam ca daca nu-i dai sa manance va trebui sa renunti la gratitudine ca si motivatie.
Normal ca tentatia este sa ii dai sa manance; si dependentului in delirium tremens esti tentat sa-i dai sa bea pentru ca esti om si te misca suferinta. Din nou insa: vorbeam de contributie, nu de ajutor.
Cristina
martie 24, 2008
“Normal ca tentatia este sa ii dai sa manance; si dependentului in delirium tremens esti tentat sa-i dai sa bea pentru ca esti om si te misca suferinta.”
Aoleu !!! De ce compari una cu asta ?! Pai hai sa comparam atunci un copil ajutat la teme cu un bolnav, in dureri mari, ajuns dependent de morfina. E aiurea.
A vedea mai departe de nevoia imediata= contributie - gratitudine e asa un fel de grandomanie, superioritate inchipuita. Cine suntem sa ne credem superiori celui ajutat ?
Cineva discuta odata despre cum incepi sa citesti, cu ce carti incepi si evoluezi. Un tip f citit, cult etc a zis arogant si grabit ca-i face el imediat o lista si-i spune exact calea aceluia care ar avea nevoie.
Ce inchipuit ! O lista universala buna pt toti, ca se pricepe el doar pt ca a citit biblioteci intregi. VOIA SA VADA MAI DEPARTE DE NEVOIA IMEDIATA. Voia sa fie un mic dumnezeu. Jenant.
Georgiana
martie 25, 2008
PS : Pt Orfeu, subscriu din nou la ce-ai zis.
Georgiana
martie 25, 2008
Si acest post al tau, ca toate celelalte de altfel, gazduieste o sumedenie de adevaruri. Mi s-a intamplat sa am in preajma subalterni cu mare potential si sa incerc sa ii ajut sa faca mai mult decat credeau ei ca pot. In doua cazuri impactul pozitiv a fost enorm, oamenii respectivi evoluand foarte mult si parasind organizatia atunci cand au considerat ca finalizat procesul de invatare, pe tot parcursul colaborarii ambele persoane oferind foarte mult organizatiei.
In toate celelalte cazuri investitia mea s-a soldat cu esec. Oamenii au primit disparat informatiile, ajutorul propriu zis in evolutie, nu l-au asimilat decat partial sau chiar deloc pentru ca nu erau pregatiti sa le primeasca. Este vorba de momentul ales pentru a da si mai ales de relatia receptor - emitator dupa cum si de dorinta receptorului de a primi ajutorul.
Acum ma aflu intr-un stadiu in care ma intreb foarte serios cat ajutor merita sa dau. Cred ca ar trebui sa il intreb pe Vlad… stiu ce imi va raspunde!
Nona
martie 26, 2008
@Nona: Off,in fine cineva care a inteles ce am vrut sa scriu aici. Ce fericit se simte un suflet cand intalneste altul asemenea.
De fapt, sa nu fiu nedreapta, a mai inteles cineva dar, de teama sa nu fie gresit interpretat -asa cum am fost eu - a preferat sa nu-si declare convingerile.
Si daca vrei sa mai auzi inca o data, din gura altcuiva: ajuta pe cei cu potential si pe cei cu bunavointa.
Cristina
martie 26, 2008
Cred ca exista multe feluri de ajutor, e cam greu sa generalizezi.
Legat strict de ajutorul dat cuiva pentru a se dezvolta cred ca se rezuma doar la circulatia informatiei. si ne intoarcem la intrebarea: Ofer informatia la cerere sau cand consider eu ca ar fi necesar.
Eu sincer prefer ca prietenii/colegii sa imi ofere informatii cand le cunosc, sa nu mai trebuie sa sap eu dupa ele. A nu se confunda cu a-mi face treaba.
Mai bine sa dau un exemplu concret. Sa zicem ca am de facut o bucata de cod care necesita cunostite de I/O. Ajutor consider atunci cand colegul imi spune siteul unde a gasit cele mai bune tutoriale/exemple. Nu vad cu ce m-ar avantaja daca stau eu sa sap dupa ele 2 zile cand el deja stie.
Nu suport oamenii care vad ca caut ceva si nu ma ajuta. Mi se pare pur egoism. Cunosc oameni cu care vorbesti, le zici ca de exemplu cauti anumite informatii pe care e deja le cunosc si nu iti zic… Merg dupa sintagma “Daca eu m-am chinuit sa le caut, sa se chinuie si ei”. Efectiv mi se pare oribil….
Alina
martie 27, 2008
@Alina: Dar vezi tu sunt oameni carora le place sa se chinuie. Pentru ca altfel cred ca sunt considerati mai prosti, mai slabi sau cine stie cum.
Cristina
martie 27, 2008
Si ca sa inchei. In anumite parti ale Europei a-ti oferi ajutorul fara sa iti fie cerut este considerat bun simt.
Alina
martie 27, 2008
@Cristina
Sincer nu pot intelege chestia asta ca daca nu ma chinui nu e suficient de bine. Consider ca important este rezultatul final si cu cat mai repede ajungi la el cu atat mai bine.
Si pentru ca ma descurc mai bine cu exemplele, sa mai dau unul.
Vreau sa imi iau camera photo si caut cel mai ieftin pret. Daca exista cineva care deja a cautat de ce sa nu imi ofere aceasta informatie? Cu ce il dezavantajeaza pe el? Asta nu pot intelege. Ce ii motiveaza sa nu te ajute.
Alina
martie 27, 2008
Cred ca problema nu e ce ii motiveaza sa nu te ajute, ci ce ii determina sa considere ca ajutorul cuiva ii pune intr-o ipostaza de neputinciosi.
De cele mai multe ori asta vine din povesti si experiente negative, clasice sunt cele cu parintii care stiu mai bine decat tine. Si multi suntem ancorati inca in adolescenta, nu ne mai maturizam. Scott Peck spune ca e si mai grav de atat: multi traim inca in copilarie.
Cristina
martie 27, 2008