Dating sau recrutare si selectie?

Iata un subiect pe care nu ma asteptam sa-l abordez pentru ca stiu oameni care vorbesc mai frumos si mai captivant despre relatiile intre barbati si femei (vezi aici, de exemplu) decat o fac eu. Insa, astazi am primit pe mail de la un fost coleg de master un text care se dorea o critica a internet dating-ului si de aici a pornit totul.

Sursa nu o cunosc, textul il gasiti aici (Internet dating)- era prea lung ca sa-l citez in intregime si nici sa-l reproduc partial nu m-am indurat; daca stie cineva autorul il rog sa ma ajute sa ii ofer creditul de rigoare pentru scriitura. Textul a fost punctul de pornire a unei discutii foarte aprinse cu colegul cu pricina, pe parcursul careia eu am incercat sa ii expun motivele pentru care oamenii recurg la flirt pe internet desi e o alegere nici laudabila, nici interesanta.

M-am surprins pe parcursul argumentatiei folosind termeni din practica de recrutare si selectie si o sa va spun si de ce.

In primul rand sa vedem de ce recurg oamenii la flirtul intermediat de instant messenger sau site-uri de dating? Din aceleasi motive pentru care angajatorii isi promoveaza joburile pe internet:

- pentru ca nu au timp sa iasa la intamplare sa cunoasca oameni potriviti;

- internetul ofera expunerea la un numar cat mai mare de indivizi din targetul urmarit (femei sau barbati, dupa caz);

- nu se pierde timp cu repetarea mesajului de prezentare (a “ofertei”), el ajungand unitar la audienta; altfel, ai pierde cel putin o ora sa te prezinti celui din fata ta;

- optiunea de completare a profilului personal este utila si din punctul de vedere al atragerii “candidatilor” potriviti; practic doar cei interesati de ce oferi te vor contacta, aceasta fiind o triere primara;

- “candidatii” care decid sa te contacteze interesati de oferta intra in etapa de screening o data cu trimiterea primului mesaj; tot ce trebuie sa faci este sa citesti mesajele (vezi scrisori de intentie), sa studiezi profilele (CV-uri) si sa faci o a doua selectie pentru a sti caror mesaje vei raspunde pentru a afla informatii suplimentare;

- instrumentele puse la dispozitie de internet (mail, chat, instant messenger, web cam) pot fi folosite in continuare pentru selectia candidatilor; trebuie doar sa stii foarte bine care este profilul cautat si in functie de el construiesti intrebarile si “probele”;

- internetul si telefonul iti permit sa iei o decizie fundamentata inainte de a te intalni fata in fata cu candidatul, economisind astfel foarte mult timp; pozele, informatiile biografice, intrebarile situationale te ajuta sa iei o decizie partiala;

- intalnirea fata in fata are scopul de a te ajuta sa iei decizia finala: da sau nu; de fapt ambele parti se decid.

Toate bune si frumoase. Parca va vine si voua sa puneti mana pe tastatura si sa va apucati de flirtat pe internet si completat profile. Inca putina rabdare totusi. Nu am spus ca abordarea recruiterului este de preferat in relatiile personale (la mine devine uneori deformatie profesionala, dar ma tratez).

Am vazut care sunt asemanarile, hai sa vedem si diferentele importante dintre cele doua roluri: recruiter si single but looking:

- recrutarea este un job, cautarea unui partener este un act de vointa proprie, nu rezultatul unei cereri externe;

- daca iti cauti un/o partener/a, cel mai probabil nu ai un deadline pe care trebuie sa-l respecti ca in recrutare; nu pierzi bani daca nu ai un partener de viata intr-o luna;

- cand recrutezi, distractia este pe ultimul loc; cand iti cauti un partener, asta ar trebui sa caracterizeze cautarea; arzand etape pentru a economisi timp, pierzi toata distractia;

- cand recrutezi, nu ajungi sa-ti imparti viata si locuinta cu candidatul ales, conteaza mai mult aspectele “tehnice” decat cele “artistice”.

Solutia pare simpla, o da si autorul nostru anonim: iesiti in lume, cunoasteti cat mai multi oameni, pentru ca la urma urmei suntem niste animale sociale. De ce sa iesi in club, la tenis, la masa, in parc cu prietenii si sa nu folosesti aceleasi ocazii pentru a-ti gasi un/o partener/a? Chiar asa de mult sa ne fi lenevit si blazat? Nu riscam sa cerem un numar de telefon, o iesire la o cafea decat daca avem “dosarul” cu informatii complet? Cam ce avem de pierdut? Sa fie timpul un criteriu atat de important? Dar ce spuneti de timpul pe care se presupune ca urmeaza sa-l traiti cu partenerul ales? Vreti sa va laudati ca l-ati ales dupa un profil cu 2 poze si 30 de minute de discutii pe messenger?

Cam multe intrebari pentru final… Ma intreb ce parere aveti voi despre asta.