Eu cred ca schimbarea vine de la sine, daca simti si vrei sa te schimbi. Daca unul dintre parteneri se schimba de “gura celuilalt” acela se numeste compromis, si prea multe compromisuri inevitabil duc la separare.
Iubirea nu cred ca e oarba, cred chiar ca ne face mai buni si ne lasa sa descoperim partile bune ale celor din jur, lucru care nu s-ar intampla daca am fi nefericiti si acrii.

Merci pentru sugestia cu fontul. O sa incerc sa modific la posturi. In rest nu prea pot face multe fiind vorba de free blog.

Dar am vazut si cazurile alea in care “te modelezi” dupa dornitele/poftele persoanei iubite… si cand te-ai transformat destul de mult, incat ai ajuns sa fii cu totul altul decat cel pe care-l cunoscuse initial… si atunci…. pa

“nu mai esti barbatul de care m-am indragostit” cum zice o reclama (imi scapa acum la ce)

In concluzie putem schimba pe ici pe colo dar numa in masura in care consideram ca schimbarile pe care le facem nu sunt asa de mari incat sa ne schimbam noi cu totul, sa schimbe felul nostru de a fi.

Cand iubesti trebuie sa iei persoana de langa tine “cu bine si rele” asa cum este ea sa nu incercam prea mult sa schimbam… omul nu se schimba…. sa-l iubim pentru defectele si calitatiile sale.

P.S. Fontu blogului tau e prea mic, greu de citit… fa ceva