Ce se intampla cand ne dorim schimbari mici si avem parte de unele mari
Cati dintre noi, atunci cand avem o relatie, vrem sa schimbam cate ceva - pe ici pe colo - prin partile esentiale
ca sa il/o transformam in the dream boy/girl? 90%? 99%? As vrea sa nu mai manance tocanita cu lingura, as vrea sa nu intarzie o ora sa-si faca parul inainte sa iesim in oras, as vrea sa nu mai poarte tricoul bagat in pantaloni, as vrea sa nu mai comande ea la restaurant ca si cum nu ar avea un barbat cu ea si lista ar putea continua la nesfarsit.
Chiar sa invit sa adaugati si alte pretentii “amuzante” pe care le-ati avut sau v-au fost emise de catre persoana care va este alaturi. O sa descoperiti ca de cele mai multe ori schimbarile pe care ni le dorim nu sunt nici de departe atat de importante, desi ajung sa se adune in liste impresionante pana se umple paharul.
Sa ne gandim la cauze.
Pentru inceput s-ar putea ca toate aceste mici nemultumiri sa derive din una sau doua mult mai mari pe care nu le constientizam sau daca le constientizam nu putem discuta deschis despre ele. Si astfel, daca cineva nu are incredere in partenera lui si se teme permanent ca va fi inselat va avea dorinte de genul: as vrea sa nu mai poate rochii si fuste atat de scurte, as vrea sa nu mai stea atat in fata oglinzii si la cometica, as vrea sa nu mai stea atat peste program, as vrea sa nu mai mearga la toate evenimentele organizate de firma, as vrea sa vina cu RATB-ul acasa decat sa accepte sa o aduca colegul cu masina etc.
O alta varianta ar fi ca ne dorim mici schimbari insa de fapt in subconstient asteptam “schimbarea” adica un/o alt/a partener/a. De fapt nu il/o iubesc si tot ceea ce face ma calca pe nervi desi el/ea incearca sa-mi faca pe plac tot timpul si sa tina seama de sugestiile mele. Stim cu totii ca atunci cand o persoana ne trezeste sentimente pozitive, tot ceea ce face acea persoana atrage simpatia noastra, fie si lucruri mai putin placute. Exemplu: Sa zicem ca esti o persoana foarte caritabila si miloasa care da bani tuturor cersetorilor din metrou/ tramvai/ biserica si descoperi ca noul tau prieten detesta aceasta categorie de oameni considerandu-i prefacuti si lenesi. Daca tu ii acorzi toata increderea partenerului tau si pretuiesti foarte mult parerile lui pentru ca il iubesti, vei incepe sa te indoiesti ca faci un bine dand bani cersetorilor si intr-un final vei sfarsi prin a-i alunga la fel ca el.
Ei da, exista si varianta in care nu avem nici un interes/dorinta ascuns/a si intr-adevar avem cateva “mici” schimbari pe care ni le dorim de la partener/a ca sa putem vietui happily ever after. Atentie insa sa nu lasati aceasta lista sa se imbogateasca de la o zi la alta cu noi cerinte. O sa ajungeti sa nu mai cunoasteti omul de langa voi. Pentru ca, la urma urmei il/o alegem pentru ca este asa cum era cand ne-am intalnit prima oara (asta in cazul in care nu v-ati intalnit prima oara intr-un club unde era intuneric, decibelii trepidau pe creierul vostru si nu ati schimbat decat 2 replici).
Reversul medaliei: ce ne determina sa ne schimbam sau sa nu ne schimbam
Ne schimbam pentru ca:
- dorim sa-i facem pe plac persoanei iubite
- partenerul nostru este un bun negociator si are abilitati de convingere
- ne-am dorit intotdeauna sa fim altfel dar pana acum nu ne-a indrumat nimeni
Nu ne schimbam pentru ca:
- ni se pare ca asta ar fi o dovada de slabiciune, desi unele sugestii sunt bune
- nu iubim, deci de ce am face compromisuri/sacrificii?
- consideram ca suntem perfecti exact asa cum suntem









Interesant… si cu multa dreptate ai…
Dar am vazut si cazurile alea in care “te modelezi” dupa dornitele/poftele persoanei iubite… si cand te-ai transformat destul de mult, incat ai ajuns sa fii cu totul altul decat cel pe care-l cunoscuse initial… si atunci…. pa
“nu mai esti barbatul de care m-am indragostit” cum zice o reclama (imi scapa acum la ce)
In concluzie putem schimba pe ici pe colo dar numa in masura in care consideram ca schimbarile pe care le facem nu sunt asa de mari incat sa ne schimbam noi cu totul, sa schimbe felul nostru de a fi.
Cand iubesti trebuie sa iei persoana de langa tine “cu bine si rele” asa cum este ea
sa nu incercam prea mult sa schimbam… omul nu se schimba…. sa-l iubim pentru defectele si calitatiile sale.
P.S. Fontu blogului tau e prea mic, greu de citit… fa ceva
criserb
iulie 29, 2007
Cristi, eu zic ca in primul rand trebuie iubite calitatile. Practic ele te fac sa te indragostesti. Defectele sunt la pachet si daca simti ceea ce trebuie nu ti se par defecte ci simple trasaturi de caracter.
Merci pentru sugestia cu fontul. O sa incerc sa modific la posturi. In rest nu prea pot face multe fiind vorba de free blog.
Cristina
iulie 29, 2007
:))
Sa inteleg ca ai incercat sa schimbi si ai fost si tu incercata de schimbare….
Eu cred ca schimbarea vine de la sine, daca simti si vrei sa te schimbi. Daca unul dintre parteneri se schimba de “gura celuilalt” acela se numeste compromis, si prea multe compromisuri inevitabil duc la separare.
Iubirea nu cred ca e oarba, cred chiar ca ne face mai buni si ne lasa sa descoperim partile bune ale celor din jur, lucru care nu s-ar intampla daca am fi nefericiti si acrii.
Iulia
iulie 30, 2007
Love is not only crazy, it’s also stupid …
Orfeu
iulie 30, 2007
Iulia, eu cred ca nefericirea te face mai vulnerabil, nu neaparat mai rau. Intamplarile si oamenii te afecteaza cu o alta intensitate. Poti sa vezi inca partea buna a lucrurilor atat timp cat nu ti-ai pierdut imaginatia, speranta si bunele intentii.
Good point cu schimbarea de gura celuilalt. Asta te poate face nefericit si acru.
Cristina
iulie 30, 2007